Fidela / 2 Imparati / الأصحاح 4
Fidela · الأصحاح 4
1 Ș i o anumită femeie dintre soțiile fiilor profeților a strigat către Elisei, spunând: Servitorul tău, soțul meu, este mort; și tu știi că servitorul tău se temea de DOMNUL; și creditorul a venit să ia la el pe cei doi fii ai mei ca să fie robi.
2 Și Elisei i-a zis: Ce să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă? Și ea a zis: Roaba ta nu are nimic în casă, decât o oală cu untdelemn.
3 Atunci el a spus: Du-te, împrumută-ți vase de afară de la toți vecinii tăi, vase goale; împrumută nu puține.
4 Și după ce intri, să închizi ușa după tine și după fiii tăi și să torni în toate vasele acelea și să pui deoparte pe cele care sunt pline.
5 Astfel ea a plecat de la el și a închis ușa după ea și după fiii ei, care îi aduceau [vasele];[ ]și ea turna.
6 Și s-a întâmplat, după ce vasele au fost pline, că ea a spus fiului său: Adu-mi încă un vas. Iar el i-a zis: Nu mai [este] niciun vas. Și untdelemnul s-a oprit.
7 Atunci ea a venit și i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar el a zis: Du-te, vinde untdelemnul și plătește datoria și trăiește tu și copiii tăi din restul.
8 ¶ Și s-a întâmplat într-o zi, că Elisei trecea pe la Sunem, unde [era] o femeie cu vază; și ea l-a constrâns să mănânce pâine. Și a fost [astfel], [că] ori de câte ori el trecea, se abătea pe acolo să mănânce pâine.
9 Și ea a spus soțului ei: Iată acum, eu pricep că acesta [este ]un om sfânt al lui Dumnezeu, care trece întotdeauna pe la noi.
10 Te rog, să îi facem o cămăruță pe zid; și să îi punem acolo un pat și o masă și un scaun și un sfeșnic; și va fi, când vine la noi, că se va abate pe acolo.
11 Și s-a întâmplat într-o zi, că el a venit pe acolo și s-a abătut pe la cameră și s-a culcat acolo.
12 Și el i-a spus lui Ghehazi, servitorul său: Cheamă pe sunamita aceasta. Și după ce a chemat-o, ea a stat în picioare înaintea lui.
13 Iar el i-a zis: Spune-i acum [femeii]: Iată, tu te-ai îngrijit de noi cu toată această grijă; ce [este] de făcut pentru tine? Dorești să se vorbească pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii? Iar ea a răspuns: Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.
14 Iar el a zis: Ce [este] de făcut atunci pentru ea? Și Ghehazi a răspuns: Cu adevărat ea nu are copil și soțul ei este bătrân.
15 Iar el[ ]a spus: Cheam-o. Și după ce el a chemat-o, ea a stat în picioare la ușă.
16 Și el a zis: Cam pe timpul acesta, conform cu timpul vieții, tu vei îmbrățișa un fiu. Și ea a spus: Nu, domnul meu, [tu ]om al lui Dumnezeu, nu minții pe roaba ta.
17 Și femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu la acel timp pe care i-l spusese Elisei, conform cu timpul vieții.
18 ¶ Și când copilul a crescut, s-a întâmplat într-o zi, că a ieșit la tatăl său la secerători.
19 Și el a spus tatălui său: Capul meu, capul meu. Iar el a zis unui tânăr: Du-l la mama lui.
20 Și după ce l-a luat și l-a dus la mama lui, el a șezut pe genunchii ei până la amiază și [apoi ]a murit.
21 Și ea s-a urcat și l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu și a închis [ușa] după el și a plecat.
22 Și a chemat la ea pe soțul ei și a spus: Trimite-mi, te rog, pe unul dintre tineri și unul dintre măgari, ca să alerg la omul lui Dumnezeu și să mă întorc.
23 Și el a spus: Pentru ce dorești să te duci la el astăzi? Nu [este] nici lună nouă, nici sabat. Și ea a zis: [Va fi ]bine.
24 Atunci a înșeuat un măgar și a spus servitorului ei: Mână și mergi înainte; să nu încetinești din călărit pentru mine, doar dacă îți poruncesc.
25 Astfel, ea a mers și a ajuns la omul lui Dumnezeu la muntele Carmel. Și s-a întâmplat, când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, că i-a zis lui Ghehazi, servitorul său: Iat-o pe sunamita aceea;
26 Aleargă acum, te rog, să o întâlnești și spune-i: [Ești] bine? [Este] bine soțul tău? [Este] bine copilul? Iar ea a răspuns: [Este] bine.
27 Și când ea a venit la omul lui Dumnezeu pe deal, l-a prins de picioare; dar Ghehazi s-a apropiat să o împingă. Și omul lui Dumnezeu a spus: Las-o, pentru că sufletul ei [este] chinuit în ea; și DOMNUL a ascuns [aceasta ]de la mine și nu mi-a zis.
28 Atunci ea a spus: Am dorit eu un fiu de la domnul meu? Nu am zis eu: Nu mă înșela?
29 Atunci el i-a spus lui Ghehazi: Încinge-ți coapsele și ia toiagul meu în mâna ta și mergi pe calea ta; dacă întâlnești vreun om, să nu îl saluți; și dacă cineva te va saluta, să nu îi răspunzi; și pune toiagul meu pe fața copilului.
30 Și mama copilului a spus: [Precum] DOMNUL trăiește și precum sufletul tău trăiește, nu te voi părăsi. Și el s-a ridicat și a urmat-o.
31 Și Ghehazi a trecut înaintea lor și a pus toiagul pe fața copilului; dar nu [a fost] nici voce, nici auzire. Pentru aceea el a mers să îl întâlnească și i-a spus, zicând: Copilul nu s-a trezit.
32 Și când Elisei a intrat în casă, iată, copilul era mort [și] întins pe patul său.
33 Și de aceea a intrat și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat DOMNULUI.
34 Și s-a urcat și s-a culcat peste copil și și-a pus gura pe gura lui și ochii lui pe ochii lui și mâinile lui pe mâinile lui; și s-a întins peste copil; și carnea copilului s-a încălzit.
35 Atunci s-a întors și a umblat prin casă încoace și încolo; și s-a urcat și s-a întins peste el; și copilul a strănutat de șapte ori și copilul și-a deschis ochii.
36 Și el[ ]l-a chemat pe Ghehazi și a spus: Cheam-o pe sunamita aceasta. Astfel, el a chemat-o. Și după ce ea a venit la el, el a zis: Ridică-ți fiul.
37 Atunci ea a intrat și a căzut la picioarele lui și s-a plecat până la pământ și și-a ridicat fiul și a ieșit.
38 Și Elisei s-a întors la Ghilgal; și [era] foamete în țară; și fiii profeților ședeau înaintea lui; și el a spus servitorului său: Pune oala cea mare și fierbe supă pentru fiii profeților.
39 Și unul a ieșit la câmp să adune ierburi și a găsit o viță sălbatică și a strâns de pe ea o poală plină de curcubete sălbatice[ ]și a venit și [le]-a tăiat în oala de supă, pentru că nu [le] cunoșteau.
40 Astfel, ei au turnat oamenilor să mănânce. Și s-a întâmplat, pe când mâncau din supă, că au strigat și au spus: O [tu ]om al lui Dumnezeu, [este] moarte în oală. Și nu puteau să mănânce [din ea].
41 Dar el a spus: Atunci aduceți făină. Și a aruncat-[o] în oală și a zis: Turnați pentru popor, ca să mănânce. Și nu era nimic vătămător în oală.
42 Și a venit un om de la Baal-Șalișa și a adus omului lui Dumnezeu pâine din cele dintâi roade, douăzeci de pâini de orz și spice proaspete de grâne [nebătute]. Și a spus: Dă poporului, să mănânce.
43 Și servitorul său a spus: Ce, să pun aceasta înaintea a o sută de oameni? El a zis din nou: Dă poporului, să mănânce, fiindcă astfel spune DOMNUL: Ei vor mânca și va rămâne [din aceasta].
44 Astfel el a pus înaintea lor și ei au mâncat și au lăsat [o parte], conform cuvântului DOMNULUI.