TSK · Levitic 23:32

Aceasta [să ]vă[ fie] un sabat al odihnei și să vă chinuiți sufletele, printr-un statut pentru totdeauna.

Dar cât despre mine, când au fost bolnavi, haina mea [a fost] pânză de sac, mi-am umilit sufletul cu postire; și rugăciunea mea s-a întors la sânul meu.

Când am plâns [și ]mi[-am disciplinat] sufletul cu postire, aceasta a fost pentru ocara mea.

Fiindcă astfel spune Cel înalt şi preaînalt care locuieşte în eternitate, al cărui nume [este ]Sfânt: Eu locuiesc în [locul ]înalt şi sfânt cu cel care de[ ]asemenea[ este ]al unui duh căit şi umil, pentru a înviora duhul celui umil şi pentru a înviora inima celor căiţi.

¶ Pentru ce am postit, [spun ei, ]şi tu nu vezi? [Pentru ce ]ne-am chinuit sufletul, şi tu nu iei la cunoştinţă? Iată, în ziua postului vostru voi găsiţi plăcere şi stoarceţi de [la servitorii voştri] toate muncile datorate.

Binecuvântați [sunt] cei ce jelesc, pentru că ei vor fi mângâiați.

Căci dacă ne-am judeca pe noi înșine, nu am fi judecați.

¶ Așadar, să ne străduim să intrăm în acea odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu al necredinței.