TSK · Obadia 1:5

Când aduni strugurii viei tale, să nu culegi [ce rămâne] în urma ta, să fie pentru străin, pentru cel fără tată şi pentru văduvă.

Cum ai căzut din cer, Lucifer, fiu al dimineţii, [cum ]eşti retezat la pământ, [cel ]care ai slăbit naţiunile!

¶ Când va fi astfel în mijlocul ţării printre oameni, [va fi] ca scuturarea unui măslin [şi][ ]precum strugurii culeşi după ce recoltarea este gata.

Dacă culegătorii de struguri vin la tine, nu ar lăsa ei [câteva] boabe de cules? Dacă hoți [vin] noaptea, ei vor distruge până când au destul.

¶ Cum șade singuratică cetatea, [care era ]plină de popor! [Cum ]a devenit ea ca o văduvă! Ea, [care] [era] mare printre națiuni [și] prințesă printre provincii, [cum] a ajuns să plătească tribut!

Aceasta [este] cetatea care se bucură, care a trăit fără grijă, care a spus în inima ei: Eu [sunt] şi nu este niciuna în afară de mine; cum a devenit ea o pustietate, un loc în care animalele să se culce! Fiecare ce trece pe lângă ea va şuiera [şi] va face semn cu mână.