TSK · Plângeri 2:6

Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, [dărâmând] la pământ locuința numelui tău.

Ai dărâmat toate gardurile lui; ai adus întăriturile lui la ruină.

Nu mai aduceţi daruri deşarte; tămâia este o urâciune pentru mine; lunile noi şi sabatele, chemarea adunărilor, nu [le] pot suporta; [este ]nelegiuire, chiar adunarea solemnă.

Şi o voi lăsa pustiită, nu va fi curăţată, nici săpată şi vor veni mărăcini şi spini, de asemenea voi porunci norilor să nu mai [dea ]ploaie peste ea.

Poporul sfinţeniei tale [l]-a stăpânit doar puţin timp, potrivnicii noştri au călcat sanctuarul tău.

Pentru că astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Precum mânia mea și furia mea au fost turnate asupra locuitorilor Ierusalimului, tot astfel furia mea va fi turnată asupra voastră, când veți intra în Egipt; și veți fi detestați și [veți fi ]o înmărmurire și un blestem și o ocară; și nu veți mai vedea acest loc.

Atunci i-a scos ochii lui Zedechia; și împăratul Babilonului l-a legat în lanțuri și l-a dus în Babilon și l-a pus în închisoare până în ziua morții lui.

Căile Sionului jelesc, pentru că nimeni nu vine la sărbătorile solemne; toate porțile lui sunt pustiite; preoții lui suspină, fecioarele lui sunt chinuite și el [este] în amărăciune.

Suflarea nărilor noastre, unsul DOMNULUI, a fost prins în gropile lor, despre care spuneam: Sub umbra lui vom trăi printre păgâni.

Și prințul care [este ]printre ei va purta pe umeri,în amurg, și va ieși; ei vor săpa prin zid pentru a le scoate prin acesta; el își va acoperi fața, ca să nu vadă pământul cu ochii [săi].

Îi voi aduna [pe cei ]întristaţi pentru adunarea solemnă, [care] sunt ai tăi, [pentru care] ocara ei [era] o povară.