TSK · Luca 22:63

M[ă] sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.

Dar eu[ sunt] vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.

Dar în restriștea mea ei s-au bucurat și s-au strâns împreună, [da], cei josnici s-au adunat împotriva mea, iar eu nu am știut; [m-]au sfâșiat și nu au încetat.

Deoarece pentru tine am purtat ocară; rușine mi-a acoperit fața.

Mi-am dat spatele celor ce lovesc şi obrajii celor care au smuls părul, nu mi-am ascuns faţa de la ruşine şi scuipare.

El este dispreţuit şi respins de oameni; un om al întristărilor şi obişnuit cu mâhnirea, şi ne-am ascuns de el cum ne-am [ascunde] feţele, a fost dispreţuit şi noi nu l-am preţuit.

Și preoții de seamă și bătrânii și tot consiliul căutau mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să îl ucidă.

Și cei ce treceau îl înjurau, clătinând din cap,

¶ Și soldații l-au dus în sala numită Pretoriu și au adunat întreaga ceată.

Și după ce a vorbit astfel, unul dintre ofițerii care stăteau în picioare acolo, l-a lovit cu palma pe Isus, spunând: Așa răspunzi marelui preot?

Care, fiind ocărât, nu a ocărât; când a suferit, nu a amenințat, ci [s-]a încredințat aceluia ce judecă cu dreptate.