TSK · 2 Cronici 14:11

¶ Și când Faraon s-a apropiat, copiii lui Israel și-au ridicat ochii și, iată, egiptenii mărșăluiau după ei; și au fost grozav de înspăimântați; și copiii lui Israel au strigat către DOMNUL.

Dacă nu m-aş teme de furia duşmanului, ca nu cumva potrivnicii lor să se comporte ciudat[ şi] ca nu cumva să spună: Mâna noastră [este ]înălţată şi nu DOMNUL a făcut toate acestea.

Pentru că DOMNUL va judeca pe poporul său şi se va pocăi pentru servitorii săi, când va vedea că puterea [lor ]s-a dus şi nu [va fi] nimeni închis, sau lăsat.

Și DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Prin cei trei sute de oameni care au lipăit vă voi salva și voi da pe madianiți în mâna ta, iar tot poporul să meargă fiecare la locul său.

Și Ionatan a spus tânărului care îi purta armele: Vino, să trecem la garnizoana acestor necircumciși; poate că DOMNUL va lucra pentru noi, pentru că nu [este ]vreo piedică[ ]pentru DOMNUL să salveze prin mulți sau prin puțini.

Atunci David a spus filisteanului: Tu vii la mine cu o sabie și cu o suliță și cu un scut; dar eu vin la tine în numele DOMNULUI oștirilor, Dumnezeul armatelor lui Israel, pe care l-ai ocărât.

Și au fost ajutați împotriva lor și hagariții au fost dați în mâna lor și toți cei care [au fost ]cu ei, căci au strigat către Dumnezeu în bătălie și el s-a lăsat înduplecat de ei, deoarece și-au pus încrederea în el.

Și când Iuda s-a uitat înapoi, iată, bătălia [era ]înainte și înapoi; și au strigat către DOMNUL și preoții au sunat cu trâmbițe.

Astfel copiii lui Israel au fost supuși de acea dată și copiii lui Iuda au învins, deoarece s-au încrezut în DOMNUL Dumnezeul părinților lor.

O Dumnezeul nostru, nu îi vei judeca? Fiindcă nu avem putere împotriva acestei mari cete care vine împotriva noastră; nici nu știm ce să facem, dar ochii noștri [sunt ]la tine.

Și Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor și împotriva arabilor, care au locuit la Gur-Baal, și a mehunimilor.

Și din această [cauză ]împăratul Ezechia și profetul Isaia, fiul lui Amoț, s-au rugat și au strigat către cer.

În strâmtorarea mea l-am chemat pe DOMNUL și am strigat către Dumnezeul meu; el mi-a auzit vocea din templul său și strigătul meu a ajuns înaintea lui, în urechile lui.

Unii [se încred] în care și unii în cai, dar noi ne vom aminti numele DOMNULUI Dumnezeul nostru.

Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.

Săracul a strigat și DOMNUL [l-]a ascultat și l-a salvat din toate tulburările lui.

Și cheamă-mă în ziua tulburării, eu te voi elibera și tu mă vei glorifica.

Mă va chema și îi voi răspunde, [voi fi] cu el în tulburare; îl voi elibera și îl voi onora.

Numele DOMNULUI [este ]un turn puternic; cel drept aleargă înăuntrul lui și este în siguranță.

Tu [îl ]vei ţine în desăvârşită pace, [pe] [cel a cărui ]minte [este ]fixată [asupra ta],[ ]pentru că el se încrede în tine.

El dă putere celui leşinat; şi [celor fără ]putere le creşte tăria.

Și vor lupta împotriva ta; dar nu te vor învinge, pentru că eu [sunt] cu tine, spune DOMNUL, pentru a te elibera.

Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor: După glorie m-a trimis el la naţiunile care v-au prădat, pentru că cine se atinge de voi se atinge de lumina ochiului său.

Să nu vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți de asemenea în mine.

Și se va întâmpla [că] oricine va chema numele Domnului va fi salvat.

Și a căzut la pământ și a auzit o voce, spunându-i: Saule, Saule, de ce mă persecuți?

Și mi-a spus: Harul meu îți este de ajuns, fiindcă puterea mea este făcută desăvârșită în slăbiciune. De aceea cu cea mai mare plăcere mă voi lăuda mai degrabă în neputințele mele, ca puterea lui Cristos să rămână peste mine.