TSK · Marcu 6:51

Potopurile au înălțat, DOAMNE, potopurile și-au înălțat vocile; potopurile își înalță valurile.

Iar el le-a spus: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi ridicându-se, a mustrat vânturile și marea; și s-a făcut o liniște mare.

Și toți au fost atât de uimiți, încât se întrebau între ei, spunând: Ce este aceasta? Ce doctrină nouă [este] aceasta? Căci poruncește cu autoritate chiar duhurilor necurate și ele ascultă de el.

Și s-a ridicat și a mustrat vântul și a spus mării: Taci, liniștește-te! Și vântul a încetat și s-a făcut o mare liniște.

Și îndată fetița s-a sculat și a umblat, fiindcă avea doisprezece ani. Iar ei erau înmărmuriți cu mare uimire.

Și erau peste măsură de înmărmuriți, spunând: Toate le-a făcut bine; face deopotrivă pe surzi să audă și pe muți să vorbească.

Atunci cu voie bună l-au primit în corabie; și îndată corabia a sosit la țărmul spre care mergeau.