TSK · Romani 4:18

Şi l-a dus afară şi a spus: Priveşte acum spre cer şi numără stelele, dacă eşti în stare să le numeri; şi i-a spus: Astfel va fi sămânţa ta.

Speranța amânată face inima bolnavă, dar [când] vine dorința, [ea este] un pom al vieții.

Pe când el încă vorbea, au venit de la [casa] conducătorului sinagogii [unii] care spuneau: Fiica ta este moartă; pentru ce îl mai tulburi pe Învățătorul?

De aceea domnilor fiți cu voie bună; fiindcă îl cred pe Dumnezeu, că va fi chiar așa cum mi s-a spus.

Și, nefiind slab în credință, nu a luat în considerare propriul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici starea moartă a pântecelui Sarei;

Fiindcă suntem salvați prin speranță; dar speranța văzută nu este speranță; căci de ce ar mai spera [cineva] pentru ceea ce [se poate] vedea?