Rugăciuni orare

Introducerea fiecărui ceas

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh

Unul Dumnezeu. Amin.

Doamne, miluiește. Doamne, miluiește. Doamne, binecuvintează. Amin.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

TATĂL NOSTRU

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ,,Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;

vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.

Pînea noastră cea de toate zilele (Sau: pentru mîne.) dă-ne -o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.);

şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Rugăciunea de mulțumire

Să mulțumim Făcătorului de bine, milostivului Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru și Dumnezeului nostru și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că ne-a acoperit și ne-a ajutat, ne-a păzit, ne-a primit la Sine și a avut milă de noi și ne-a sprijinit și ne-a adus la acest ceas. Pe El Îl rugăm, de asemenea, să ne păzească în ziua aceasta sfântă și în toate zilele vieții noastre întru pace deplină. Domnul, Dumnezeul nostru, Atotțiitorul.

Stăpâne, Doamne, Dumnezeule, Atotțiitorule, Tatăl Domnului nostru și Dumnezeului nostru și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Îți mulțumim pentru toate, în toate și pentru toate, căci Tu ne-ai acoperit, ne-ai ajutat, ne-ai păzit, ne-ai primit la Tine, ai avut milă de noi, ne-ai sprijinit și ne-ai adus la acest ceas.

Pentru aceasta Te rugăm și cerem din bunătatea Ta, Iubitorule de oameni, dăruiește-ne să săvârșim această zi sfântă și toate zilele vieții noastre întru pace, cu frica Ta. Toată pizma, toată ispita și tot lucrul diavolului și uneltirea oamenilor răi, și ridicarea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, îndepărtează-le de la noi și de la tot poporul Tău și de la acest loc sfânt al Tău. Iar cele bune și de folos dăruiește-ni-le. Căci Tu ești Cel ce ne-ai dat putere să călcăm peste șerpi și scorpii și peste toată puterea vrăjmașului. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Prin harul și îndurările și iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, Domnului nostru și Dumnezeului nostru și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prin Care Ție Ți se cuvine slava, cinstea, puterea și închinăciunea, împreună cu El și cu Duhul Tău cel Sfânt, de viață Făcătorul, Cel de o ființă cu Tine, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

PSALMUL 50

(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.

Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.

Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.

El strigă spre ceruri sus, şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:

,,Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!`` -

Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -

Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.

Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.

Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.

Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.

Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.

Oare mănînc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sîngele ţapilor?

Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.

Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,

cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.

Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.

Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!

Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.

Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.

Începutul rugăciunii

Lauda Ceasului al șaselea din ziua binecuvântată, o aduc lui Hristos, Împăratul și Dumnezeul meu, și Îl rog să-mi ierte păcatele.

PSALMUL 53

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe flaut. O cîntare a lui David.) Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele.

Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu.

Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

,,Şi-au perdut oare mintea ceice săvîrşesc nelegiuirea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?``

Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i -a lepădat.

O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Cînd va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.

PSALMUL 56

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,Porumbel din stejari depărtaţi``. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd l-au prins Filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.

Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei; sînt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.

Oridecîteori mă tem, eu mă încred în Tine.

Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?

Într'una ei îmi ating drepturile, şi n'au decît gînduri rele faţă de mine.

Uneltesc, pîndesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.

Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mînia Ta!

Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu sînt ele scrise în cartea Ta?

Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua cînd Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.

Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvîntul Lui.

Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?

Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţămire.

Căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

PSALMUL 60

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Crinul mărturiei``. O cîntare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cînd s'a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!

Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat; drege -i spărturile, căci se clatină!

Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.

Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să -l înalţe spre biruinţa adevărului. -

Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: ,,Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.

Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:

Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălţămintea: ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!`` -

Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.

Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

PSALMUL 62

(Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul.

Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

Da, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -

Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.

Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.

Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -

Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare

Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că ,,Puterea este a lui Dumnezu.``

A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

PSALMUL 66

(Către mai marele cîntăreţior. O cîntare. Un psalm.) Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului.

Cîntaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.

Ziceţi lui Dumnezeu: ,,Cît de înfricoşate sînt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.

Tot pămîntul se închină înaintea Ta, şi cîntă în cinstea Ta, cîntă Numele Tău. -

Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El, cînd lucrează asupra fiilor oamenilor!

El a prefăcut marea în pămînt uscat, şi rîul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.

El stăpîneşte pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! -

Binecuvîntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!

El ne -a păstrat sufletul cu viaţă, şi n'a îngăduit să ni se clatine piciorul.

Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.

Ne-ai adus în laţ, şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.

Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.

De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,

juruinţe, cari mi-au ieşit de pe buze, pe cari mi le -a rostit gura cînd eram la strîmtoare.

Îţi voi aduce oi grase, ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu ţapi. -(Oprire).

Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.

Am strigat către El cu gura mea, şi îndată lauda a fost pe limba mea.

Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m'ar fi ascultat Domnul.

Dar Dumnezeu m'a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.

Binecuvîntat să fie Dumnezeu, care nu mi -a lepădat rugăciunea, şi nu mi -a îndepărtat bunătatea Lui!

PSALMUL 69

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.

Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.

Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!

Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.

Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

Plîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.

Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.

Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.

Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!

Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!

Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!

Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,

şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!

Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.

Ocara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.

Ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.

Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!

Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!

Varsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!

Pustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!

Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!

Eu sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!

Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.

Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!

Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!

Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.

Să -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!

Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;

sămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

PSALMUL 83

(O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!

Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.

Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``

Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:

corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,

Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.

Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).

Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,

cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.

Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``

Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,

Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;

PSALMUL 84

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cît de plăcute sînt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!

Sufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!

Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. -

Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.

Cînd străbat aceştia Valea Plîngerii, o prefac într'un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.

Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! -(Oprire).

Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!

Căci mai mult face o zi în curţile Tale de cît o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decît să locuiesc în corturile răutăţii!

Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!

PSALMUL 85

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;

ai iertat nelegiuirea poporului Tău,

i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi Te-ai întors din iuţimea mîniei Tale.

Întoarce-ne iarăş, Dumnezeul mîntuirii noastre! Încetează-Ţi mînia împotriva nostră!

În veci Te vei mînia pe noi? În veci îţi vei lungi mînia?

Nu ne vei înviora iarăş, pentruca să se bucure poporul Tău în Tine?

Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mîntuirea Ta!

Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăş în nebunie.

Da, mîntuirea Lui este aproape de ceice se tem de El, pentruca în ţara noastră să locuiască slava.

Bunătatea şi credincioşia se întîlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.

Credincioşia răsare din pămînt, şi dreptatea priveşte dela înălţimea cerurilor.

Domnul ne va da şi fericirea, şi pămîntul nostru îşi va da roadele.

Dreptatea va merge şi înaintea Lui, şi -L va şi urma, călcînd pe urmele paşilor Lui!

PSALMUL 86

(O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sînt nenorocit şi lipsit.

Păzeşte-mi sufletul, căci sînt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!

Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.

Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi ceice Te cheamă.

Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!

Te chem, în ziua necazului meu, căci m'asculţi.

Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.

Toate neamurile, pe cari le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău.

Căci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu.

Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.

Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi prea mări Numele Tău în veci!

Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adînca locuinţă a morţilor.

Dumnezeule, nişte îngîmfaţi s'au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa, şi nu se gîndesc la Tine.

Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie.

Îndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău, şi scapă pe fiul roabei Tale!

Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămînă de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mîngîi, Doamne!

PSALMUL 90

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!

PSALMUL 92

(Un psalm. O cîntare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,

să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,

cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele arfei.

Căci Tu mă înveşeleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale.

Cît de mari sînt lucrările Tale, Doamne, şi cît de adînci sînt gîndurile Tale!

Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.

Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

Dar Tu, Doamne, eşti înalţat în veci de veci!

Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sînt risipiţi.

Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, şi m'ai stropit cu untdelemn proaspăt.

Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi.

Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.

Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi,

ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.

CITIRE DIN SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ SFÂNTUL MATEI (5,1-16)

Cînd a văzut Isus noroadele, S'a suit pe munte; şi dupăce a şezut jos, ucenicii Lui s'au apropiat de El.

Apoi a început să vorbească şi să -i înveţe astfel:

Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Ferice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi!

Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!

Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!

Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi.

Voi sînteţi sarea pămîntului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăş puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decît să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.

Voi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă.

Şi oamenii n'aprind lumina ca s'o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Tenoo oasht emmok o piekhristos nem pekyot en aghathos nem pi epnevma ethowab je akee ak soati emmon nai nan

Ne închinăm Ție, Hristoase, împreună cu Tatăl Tău cel bun și cu Duhul Sfânt, căci ai venit și ne-ai mântuit.

1. Cel ce în ziua a șasea și în ceasul al șaselea ai fost pironit pe cruce, pentru păcatul pe care l-a îndrăznit a-l face în Rai tatăl nostru Adam, rupe zapisul păcatelor noastre, Hristoase Dumnezeul nostru, și ne mântuiește. Către Domnul am strigat și m-a auzit. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea și nu disprețui cererea mea; ia aminte la mine și mă ascultă: seara, dimineața și la amiază voi grăi și va auzi glasul meu și va izbăvi în pace sufletul meu.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

2. Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce în ceasul al șaselea ai fost pironit pe cruce și ai omorât păcatul prin lemn, iar prin moartea Ta ai făcut viu pe omul cel mort, pe care cu mâinile Tale l-ai zidit și care a murit prin păcat: omoară durerile noastre prin patimile Tale cele tămăduitoare și de viață făcătoare și prin cuiele cu care ai fost pironit; izbăvește cugetele noastre de nepăsarea lucrurilor pământești și a poftelor lumești, spre pomenirea poruncilor Tale celor cerești, după mila Ta.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

3. Fiindcă nu avem îndrăzneală, nici dezvinovățire, nici îndreptățire pentru mulțimea păcatelor noastre, prin tine ne rugăm Celui ce S-a născut din tine, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că multă și primitoare este mijlocirea ta către Mântuitorul nostru. Maică preacurată, nu-i trece cu vederea pe păcătoși în mijlocirea ta către Cel pe Care L-ai născut, căci El este milostiv și puternic a ne mântui, pentru că a pătimit pentru noi ca să ne izbăvească. Să ne ajungă degrabă îndurările Tale, că foarte ne-am smerit. Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău. Doamne, izbăvește-ne și iartă-ne păcatele noastre pentru numele Tău cel sfânt.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

4. Ai lucrat mântuire în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeul nostru, când Ți-ai întins mâinile cele sfinte pe cruce; pentru aceasta toate neamurile strigă, zicând: „Slavă Ție, Doamne!”.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

5. Ne închinăm Persoanei Tale nestricăcioase, Preabunule, cerând iertare păcatelor noastre, Hristoase Dumnezeul nostru. Că de bunăvoie ai binevoit a fi înălțat pe cruce, ca să izbăvești din robia vrăjmașului pe cei pe care i-ai zidit. Strigăm către Tine și Îți mulțumim, că ai umplut pe toți de bucurie, Mântuitorule, când ai venit să ajuți lumea. Doamne, slavă Ție.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

6. Tu ești cea plină de har, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; pe tine te lăudăm, că, prin crucea Fiului tău, iadul s-a prăbușit și moartea a fost desființată; noi, cei morți, am înviat și ne-am învrednicit de viața veșnică și am dobândit desfătarea Raiului celui dintâi. Pentru aceasta, mulțumitori, slăvim pe Hristos, Dumnezeul nostru Cel fără de moarte.

Apoi cel ce se roagă zice:

Doamne, auzi-ne și miluiește-ne și ne iartă păcatele noastre. Amin.

(Doamne, miluiește) de 41 de ori

Dezlegarea

Îți mulțumim, Împăratul nostru, Atotțiitorule, Tatăl Domnului nostru și Dumnezeului nostru și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și Te slăvim, pentru că ai făcut timpurile patimilor Unuia-Născut Fiului Tău timpuri de mângâiere și rugăciune. Primește către Tine rugăciunea noastră și șterge zapisul păcatelor noastre scrise împotriva noastră, precum l-ai rupt în acest ceas sfânt prin crucea Unuia-Născut Fiului Tău, Iisus Hristos, Domnul nostru și Mântuitorul sufletelor noastre, prin Care ai surpat toată puterea vrăjmașului.

Dă-ne, Dumnezeule, vreme cu har și viețuire fără prihană și viață liniștită, ca să bineplăcem Numelui Tău celui sfânt, vrednic de închinare, și să stăm înaintea înfricoșătorului și dreptului Tău tron al Unuia-Născut Fiului Tău, Iisus Hristos, Domnul nostru, fără a cădea sub osândă, și să Te slăvim împreună cu toți sfinții Tăi. Tu ești Tatăl cel fără de început, iar Fiul îți este deopotrivă, și Duhul Sfânt de viață Făcător, acum și pururea și în toți vecii vecilor. Amin.

Ectenie rostită la sfârșitul fiecărui ceas

Miluiește-ne, Dumnezeule, apoi miluiește-ne. Tu, Cel ce în toată vremea și în tot ceasul, în cer și pe pământ, ești închinat și slăvit, Hristoase, Dumnezeul nostru cel bun, îndelung-răbdător, mult-milostiv și îndurat, Care iubești pe cei drepți și miluiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu; Care nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu; Care chemi pe toți la mântuire pentru făgăduința bunătăților ce vor să fie.

Doamne, primește în ceasul acesta și în tot ceasul cererile noastre; îndreptează viața noastră; îndrumă-ne să lucrăm poruncile Tale; sfințește sufletele noastre; curățește trupurile noastre; îndreaptă cugetele noastre; curățește gândurile noastre; tămăduiește bolile noastre și iartă păcatele noastre; și ne izbăvește de tot necazul rău și de durerea inimii. Înconjoară-ne cu sfinții Tăi îngeri, ca prin oștirea lor să fim păziți și povățuiți, pentru a ajunge la unitatea credinței și la cunoașterea slavei Tale celei neapropiate și necuprinse, că binecuvântat ești în veci. Amin.

Dumnezeule, fă-ne vrednici să zicem cu mulțumire: Tatăl nostru, Care ești în ceruri...