Ora curentă
Miezonoptica
La miezul nopții priveghem pentru venirea Domnului și ne aducem aminte de rugăciunea Lui în Ghetsimani.
TATĂL NOSTRU
Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ,,Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.
Pînea noastră cea de toate zilele (Sau: pentru mîne.) dă-ne -o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.);
şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
RUGĂCIUNEA DE MULȚUMIRE
Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ,,Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.
Pînea noastră cea de toate zilele (Sau: pentru mîne.) dă-ne -o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.);
şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
PSALMUL 50
(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.
Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.
El strigă spre ceruri sus, şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:
,,Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!`` -
Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -
Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.
Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.
Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.
Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.
Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
Oare mănînc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sîngele ţapilor?
Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.
Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,
cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.
Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!
Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.
Apoi cel ce se roagă zice:
(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.
Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.
El strigă spre ceruri sus, şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:
,,Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!`` -
Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -
Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.
Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.
Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.
Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.
Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
Oare mănînc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sîngele ţapilor?
Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.
Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,
cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.
Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!
Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.
PSALMUL 133
(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!
Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui.
Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvîntarea, viaţa, pentru vecinicie.
Sculați-vă, fii ai luminii
Sculați-vă, fii ai luminii 1
Sculați-vă, fii ai luminii, să-L lăudăm pe Domnul puterilor, ca să ne dăruiască mântuirea sufletelor noastre. Când stăm înaintea Ta trupește, scoate din mințile noastre somnul nepăsării. Dă-ne, Doamne, priveghere, ca să înțelegem cum să stăm înaintea Ta la vremea rugăciunii, și să-Ți înălțăm Ție, întru cele de sus, cuvenita preamărire, și să dobândim iertarea multelor noastre păcate. (Slavă Ție, Iubitorule de oameni)
Sculați-vă, fii ai luminii 2
Binecuvântați pe Domnul, toți servii Domnului, cei ce stați în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru. Noaptea, ridicați-vă mâinile către cele sfinte și binecuvântați pe Domnul. Să vă binecuvinteze pe voi Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul și pământul. (Slavă Ție, Iubitorule de oameni)
Sculați-vă, fii ai luminii 3
Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după cuvântul Tău, înțelepțește-mă. Să intre cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău, mă fă viu. Vor revărsa buzele mele laudă, când mă vei învăța îndreptările Tale. Limba mea va grăi cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte. Să fie mâna Ta spre mântuirea mea, că poruncile Tale le-am dorit. Am dorit mântuirea Ta, Doamne, și Legea Ta este cugetarea mea. Trăiască sufletul meu și Te va lăuda, și judecățile Tale mă vor ajuta. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, de acum și până la sfârșitul veacurilor. Amin. Slavă Ție, Bunule, Iubitorule de oameni. Pace Maicii Tale Fecioara, împreună cu toți sfinții Tăi. Slavă Ție, Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi.
Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui, și să fugă de la fața Lui toți cei ce urăsc Numele Său cel sfânt. Iar poporul Tău să fie cu binecuvântare: mii de mii și zeci de mii, cei ce fac voia Ta. Doamne, deschide buzele mele, și gura mea va vesti lauda Ta. Amin. Aliluia.
Începutul rugăciunii
PSALMUL 3
(Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom.) Doamne, ce mulţi sînt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea!
Cît de mulţi zic despre mine: ,,Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!`` -
Dar, Tu, Domane, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!
Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfînt.
Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu.
Nu mă tem de zecile de mii de popoare, cari mă împresoară de toate părţile.
Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei, şi zdrobeşti dinţii celor răi.
La Domnul este scăparea: binecuvîntarea Ta să fie peste poporul Tău.
PSALMUL 6
(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Doamne, nu mă pedepsi cu mînia Ta, şi nu mă mustra cu urgia Ta.
Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.
Sufletul mi -i îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine?
Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! Mîntuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!
Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor?
Nu mai pot gemînd! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul în lacrămi.
Mi s'a supt faţa de întristare, şi a îmbătrînit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
Depărtaţi-vă dela mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plîngerii mele!
Domnul îmi ascultă cererile, şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!
Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine, şi cuprinşi de spaimă; într'o clipă vor da înapoi, acoperiţi de ruşine.
PSALMUL 12
(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,
pe cei ce zic: ,,Sîntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?``
,,Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul, ,,Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``
Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. -
Tu, Doamne, îi vei păzi, şi -i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.
PSALMUL 69
(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.
Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.
Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!
Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.
Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
Plîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.
Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!
Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!
Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.
Ocara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.
Ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.
Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!
Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
Varsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!
Pustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!
Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
Eu sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.
Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!
Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
Să -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!
Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;
sămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
PSALMUL 85
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
ai iertat nelegiuirea poporului Tău,
i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi Te-ai întors din iuţimea mîniei Tale.
Întoarce-ne iarăş, Dumnezeul mîntuirii noastre! Încetează-Ţi mînia împotriva nostră!
În veci Te vei mînia pe noi? În veci îţi vei lungi mînia?
Nu ne vei înviora iarăş, pentruca să se bucure poporul Tău în Tine?
Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mîntuirea Ta!
Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăş în nebunie.
Da, mîntuirea Lui este aproape de ceice se tem de El, pentruca în ţara noastră să locuiască slava.
Bunătatea şi credincioşia se întîlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.
Credincioşia răsare din pămînt, şi dreptatea priveşte dela înălţimea cerurilor.
Domnul ne va da şi fericirea, şi pămîntul nostru îşi va da roadele.
Dreptatea va merge şi înaintea Lui, şi -L va şi urma, călcînd pe urmele paşilor Lui!
PSALMUL 90
(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!
Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``
Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:
înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.
Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!
Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!
PSALMUL 116
Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.
Da, El Şi -a plecat urechea spre mine, de aceea -L voi chema toată viaţa mea.
Mă înfăşuraseră legăturile morţii, şi m'apucaseră sudorile mormîntului; eram pradă necazului şi durerii.
Dar am chemat Numele Domnului, şi am zis: ,,Doamne, mîntuieşte-mi sufletul.``
Domnul este milostiv şi drept, şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
Domnul păzeşte pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m'a mîntuit.
Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi -a făcut bine.
Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, ochii din lacrămi, şi picioarele de cădere.
Voi umbla înaintea Domnului, pe pămîntul celor vii.
Aveam dreptate cînd ziceam: ,,Sînt foarte nenorocit!``
În neliniştea mea, ziceam: ,,Orice om este înşelător.``
Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?
Voi înălţa paharul izbăvirilor, şi voi chema Numele Domnului;
îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor.
Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.
Ascultă-mă, Doamne, căci sînt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.
Îţi voi aduce o jertfă de mulţămire, şi voi chema Numele Domnului;
îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor,
în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul!
PSALMUL 117
Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi -L, toate popoarele!
Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!
PSALMUL 118 (I)
Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, ,,căci în veac ţine îndurarea Lui!``
Să zică Israel: ,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!``
Casa lui Aaron să zică: ,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!``
Cei ce se tem de Domnul să zică: ,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!``
În mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m'a ascultat şi m'a scos la larg.
Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?
Domnul este ajutorul meu, şi mă bucur cînd îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei.
Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decît să te încrezi în om;
mai bine să cauţi un adăpost în Domnul decît să te încrezi în cei mari.
Toate neamurile mă înconjurau: în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
Mă înconjurau, m'au împresurat: dar în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
M'au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m'a ajutat.
Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m'a mîntuit.
Strigăte de biruinţă şi de mîntuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi: dreapta Domnului cîştigă biruinţa!
Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului cîştigă biruinţa!
Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului.
Domnul m'a pedepsit, da, dar nu m'a dat pradă morţii.
Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul.
Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniţi.
Te laud, pentrucă m'ai ascultat, pentrucă m'ai mîntuit.
Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.
Domnul a făcut lucrul acesta: şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.
Aceasta este ziua, pe care a făcut -o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Doamne, ajută! Doamne, dă izbîndă!
Binecuvîntat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvîntăm din Casa Domnului.
Domnul este Dumnezeu, şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi -o pînă la coarnele altarului!
Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări.
Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!
(Psalmul o sută optsprezece)
(1) طوباهم الذين بلا عيب في الطريق، السالكون في ناموس الرب. طوباهم الذين يفحصون عن شهاداته، ومن قلوبهم يطلبونه، لأن صانعي الإثم لم يهووا أن يسلكوا في سبله. أنت أمرت أن تحفظ وصاياك جدا، فيا ليت طرقي تستقيم إلى حفظ حقوقك. حينئذ لا أخزى إذا ما اطلعت على جميع وصاياك. أشكرك يا رب باستقامة قلبي، إذ عرفت أحكام عدلك. حقوقك أحفظ، فلا ترفضني إلى الغاية. (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe)
(2) بماذا يقوم الشاب طريقه؟ بحفظه أقوالك. من كل قلبي طلبتك، فلا تبعدني عن وصاياك أخفيت أقوالك في قلبي لكي لا أخطئ إليك. مبارك أنت يا رب علمني حقوقك. بشفتي أظهرت كل أحكام فمك، وفرحت بطريق شهاداتك كما بكل غنى. بوصاياك أتكلم وأتفهم في طرقك، بفرائضك ألهج، ولا أنسى كلامك. (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe)
(3) كافئ عبدك فأحيا وأحفظ أقوالك. اكشف عن عيني فـأرى عجائب من ناموسك. غريب أنا في الأرض فلا تخفِ عنى وصاياك. اشتاقت نفسي إلى اشتهاء أحكامك في كل حين. إنك انتهرت المتكبرين الملاعين الذين حادوا عن وصاياك. انزع عنى العار والخزي فإني لشهاداتك ابتغيتُ. جلس الرؤساء وتقاولوا على، أما عبدك فكان يهتمُ بحقوقك، لأن شهاداتك هي درسي وحقوقك هي مشورتي (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(4) لصقت بالتراب نفسي فأحيني ككلمتك. أخبرت بطرقك فاستجب لي. علمني حقوقك، وطريق عدلك فهمني، فألهج في عجائبك. ذبلت نفسي من الحزن، فثبتني في أقوالك. طريق الظلم أبعد عنى وبناموسك ارحمني. إني اخترت طريق الحق وأحكامك لم أنس. لصقتُ بشهاداتك يا رب فلا تخزني. في طريق وصاياك سعيتُ عندما وسعتَ قلبي (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(5) ضع لي يا رب ناموسا في طريق حقوقك فأتبعَه كل حين. فهمني فأبحث عن ناموسك وأحفظه بكل قلبي. اهدني في سبيل وصاياك فإني إياها هويت. أمل قلبي إلى شهاداتك لا إلى الظلم. اردد عيني لئلا تعاينا الأباطيل، وفى سبلك أحيني. ثبت قولك لعبدك في خوفك، وانزع عنى العار الذي حَذِرْتُ منه، فإن أحكامك حلوة. هاأنذا قد اشتهيتُ وصاياك، فأحيني ببرك (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(6) لتأت عليّ رحمتك يا رب وخلاصك كقولك. فأجيب معيري بكلمة. لأني اتكلت على أقوالك، لا تنزع من فمي قول الحق، لأني توكلت على أحكامك، واحفظ شريعتك في كل حين، إلى الأبد والى مدى الدهر. كنتُ أسلك في السعة لأني لوصاياك ابتغيتُ. وتكلمت بشهاداتك قدام الملوك ولم أخزَ. ولهجتُ بوصاياك التي أحببتُها جدا، ورفعت يدي إلى وصاياك التي وددتُها جدا. وتأملتُ فرائضك. (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(7) اذكر لعبدك كلامك الذي جعلتني عليه أتكل. هذا الذي عزاني في مذلتي. لأن قولك أحياني. إن المتكبرين تجاوزوا الناموس إلى الغاية، أما أنا فعن ناموسك لم أمِل. تذكرتُ أحكامك يا رب منذ الدهر فتعزيتُ. الكآبة ملكتني من أجل الخطاة الذين تركوا ناموسك. حقوقك كانت لي مزاميرَ في موضع غربتي. ذكرتُ في الليل اسمك يا رب، وحفظت شريعتك. هذا صار لي لأني طلبت حقوقك. (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(8) نصيبي أنت يا رب فقلت أن أحفظ وصاياك. ترضيت وجهك بكل قلبي، فارحمني كقولك. لأني تفكرت في طرقك ورددت قدمي إلى شهاداتك. تهيأت ولم أتوانَ لحفظ وصاياك. رباطات الخطاة التفت على، أما شريعتك فلم أنسَها. في نصف الليل نهضت لأشكرك على أحكام عدلك. شريك أنا لكل الذين يخافونك، وللحافظين وصاياك. من رحمتك يا رب امتلأت الأرضُ فعلمني عدلك (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(9) خيرا صنعتَ مع عبدك يا رب حسب قولك، صلاحا وأدبا ومعرفة، علمني فإني قد صدقت وصاياك. قبل أن أتواضع أنا تكاسلتُ. فلهذا حفظتُ كلامك. صالح أنت يا رب فبصلاحك علمني حقوقك. كثر عليّ ظلم المتكبرين، وأنا بكل قلبي أبحث عن وصاياك. تجبن مثل اللبن قلبهم، وأنا لهجت بناموسك. خير لي أنك أذللتني حتى أتعلمَ حقوقك. ناموس فمك خير لي من ألوف ذهب وفضة (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(10) يداك صنعتاني وجبلتاني. فهمني فأتعلم وصاياك. الذين يخافونك يبصرونني ويفرحون، لأني بكلامك وثقت. قد علمتُ يا رب أن أحكامك عادلة وبحق أذللتني. فلتأتِ عليّ رحمتك لتعزيني، نظير قولك لعبدك. لتأتني رأفتك فأحيا فإن ناموسك هو درسي. وليخز المتكبرون لأنهم خالفوا الشرع عليّ ظلما، وأنا كنت مثابرا على وصاياك. وليرجع إليّ الذين يتقونك ويعرفون عجائبك، وليصر قلبي بلا عيب في عدلك لكي لا أخزي (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(11) تاقت نفسي إلى خلاصك وعلى كلامك توكلت. كلت عيناي من انتظار أقوالك قائلتين: متى تعزيني ؟ صرتُ مثل زق في جليد ولحقوقك لم أنس. كم هي أيام عبدك ؟ متى تجري لي حكما على الذين يضطهدونني؟ تكلم معي مخالفو الناموس بكلام هذيان، لكن ليس كناموسك يا رب، لأن كل وصاياك هي حق. وبظلم قد طردوني فأعني؟ كادوا يفنونني على الأرض، أما أنا فلم أترك وصاياك. حسب رحمتك أحيني فأحفظ شهادات فمك (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(12) يا رب كلمتك دائمة في السموات إلى الأبد، وإلى جيل فجيل حقك. أسست الأرض فهي ثابتة بأمرك، والنهار أيضا ثابت. لأن كل الأشياء متعبدة لك. لو لم تكن شريعتك تلاوتي لهلكتُ حينئذ في مذلتي. وإلى الدهر لا أنسى وصاياك لأنك بها أحييتني يا رب. لك أنا فخلصني يا رب، لأني لوصاياك طلبتُ. إياي انتظر الخطاة ليهلكوني، ولشهاداتك فهمت. لكل تمام رأيت منتهى أما وصاياك فواسعة جدا (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(13) محبوب هو اسمك يا رب، فهو طولَ النهار تلاوتي. علمتني وصاياك أفضل من أعدائي، لأنها ثابتة لي إلى الأبد. أكثر من جميع الذين يعلمونني فهمتُ، لأن شهادتك هي درسي. أكثر من الشيوخ فهمتُ، لأني طلبتُ وصاياك. من كل طريق خبيث منعتُ رجليّ لكي أحفظ كلامك. عن كلامك لم أحد، لأنك وضعتَ لي ناموسا. إن كلماتك حلوة في حلقي، أفضل من العسل والشهد في فمي. من وصاياك تفطنتُ، فلهذا أبغضت كل طرق الظلم. (لأنك وضعتَ لي ناموسًا) (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(14) مصباح لرجلي كلامك ونور لسبلي. حلفت فأقمت على حفظ أحكام عدلك. تذللت جدا إلى الغاية يا رب، أحيني كقولك. تعهدات فمي باركها يا رب، وأحكامك علمني. نفسي في يديك كل حين، وناموسك لم أنسَ، أخفى الخطاة لي فخا، ولم أضل عن وصاياك. ورثت شهاداتك إلى الأبد، لأنها بهجة قلبي. عطفت قلبي لأصنع برك إلى الأبد (من أجل المكافأة) (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(15) لمتجاوزي الناموس أبغضتُ ولناموسك أحببت. لأنك أنت معيني وناصري. وعلى كلامك توكلت. ابعدوا عني أيها الأشرار فأفحص عن وصايا إلهي. عضدني حسب قولك فأحيا ولا تخيب رجائي. أعني فأخلص، وأدرس في وصاياك كل حين. رذلتَ سائر الذين حادوا عن وصاياك لأن فكرهم ظلم. عصاة حسبتَ سائر خطاة الأرض، فلهذا أحببتُ شهاداتك في كل حين. سمر خوفك في لحمي لأني من أحكامك جزعتُ (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(16) قد أجريتُ حكما وعدلا فلا تسلمني إلى الذين يظلمونني. كن لعبدك كفيلا في الخير، لئلا يجوزَ عليّ المتكبرون. عيناي قد ذبلتا من انتظار خلاصك وقول عدلك. اصنع مع عبدك حسب رحمتك، وحقوقك علمني. عبدك أنا، فهمني فأعرف شهاداتك. إنه وقتٌ يعمل فيه للرب، لأنهم قد نقضوا ناموسك. لأجل هذا أحببتُ وصاياك أفضل من الذهب والجوهر، ولأجل هذا بازاء كل وصاياك تقومتُ، وكل طريق ظلم أبغضتُ (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(17) عجيبة هي شهاداتك لذلك حفظتها نفسي. إعلان أقوالك ينير لي، ويفهم الأطفال والصغار. فتحت فهمي واجتذبتُ لي روحا، لأني لوصاياك اشتقتُ. انظر إليّ وارحمني كرحمتك للذين يحبون اسمك. قوم خطواتي كقولك فلا يتسلط على أيُّ إثم. أنقذني من ظلم الناس فأحفظ وصاياك. أضئ بوجهك على عبدك وعلمني حقوقك. غاصت عيناي في مجاري المياه، لأنهم لم يحفظوا ناموسك. (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(18) عادل أنت يا رب وقضاؤك مستقيم. أوصيتَ كثيرا بالعدل والحق اللذين هما شهاداتك. غيرة بيتك أكلتني، لأن أعدائي نسوا وصاياك. ممحص قولك جدا، وعبدك أحبه. صغيرٌ أنا ومرذول وحقوقك لم أنسَ. عدلك حق هو إلى الأبد، وكلامك حق هو. ضيق وشدة أدركاني، ووصاياك هي درسي. عادلة هي شهاداتك إلى الأبد. فهمني فأحيا (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(19) صرخت من كل قلبي، فاستجب لي يا رب. إني أبتغي حقوقك. صرختُ إليك فخلصني، لأحفظ شهاداتك. سبقتُ وقمتُ قبل الوقتِ وصرخت، وعلى كلامك توكلتُ. سبقتْ عيناي وقت السحَر، لأتلو في جميع أقوالك، فاسمع صوتي يا رب كرحمتك، وبحسب أحكامك أحيني. اقترب بالإثم الذين يطردونني، وعن ناموسك ابتعدوا. قريب أنت يا رب، وكل وصاياك حق هي. منذ البدء عرفتُ من شهاداتك أنك إلى الدهر أسستها (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(20) انظر إلى مذلتي وأنقذني، فإني لم أنس ناموسك. احكم لي في دعواي ونجني. من أجل كلامك أحيني. بعيد هو الخلاص عن الخطاة، لأنهم لم يطلبوا حقوقك. رأفتك كثيرة جدا يا رب. حسب أحكامك أحيني. كثيرون هُمُ الذين يضطهدونني ويحزنونني، وعن شهاداتك لم أجنح. رأيت الذين لا يفهمون فاكتأبت، لأنهم لأقوالك لم يحفظوا. انظر يا رب، فإني أحببت وصاياك. برحمتك يا رب أحيني. بدء كلامك حقٌ، وإلي الأبد كل أحكام عدلك (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(21) الرؤساء اضطهدوني بلا سبب. من أقوالك جزع قلبي. أبتهج أنا بكلامك كمن وجد غنائمَ كثيرة. أبغضتُ الظلم ورذلته، أما ناموسك فأحببته. سبع مرات في النهار سبحتك على أحكام عدلك. فليكن سلام عظيم للذين يحبون اسمك، وليس لهم شك. توقعتُ خلاصك يا رب ووصاياك أحببتها. حفظتْ نفسي شهاداتك وأحببتها جدا. حفظتُ وصاياك وشهاداتك، وكل طرقي أمامك يا رب. (ذكصاسي فيلا نيثروبي: المجد لك يا محب البشر Doxa ci Vilan`;rwpe).
(22) فلتدن وسيلتي قدامك يا رب، كقولك فهمني. فلتدخل طلبتي إلى حضرتك يا رب، ككلمتك أحيني. تفيض شفتاي السبح إذا ما علمتني حقوقك. لساني ينطق بأقوالك لأن جميع وصاياك عادلة. لتكن يدك لخلاصي لأنني اشتهيت وصاياك. اشتقتُ إلى خلاصك يا رب، وناموسك هو تلاوتي. تحيا نفسي وتسبحك، وأحكامك تعينيني. ضللت مثل الخروف الضال، فاطلب عبدك، فإني لوصاياك لم أنسَ هللويا.
(إنجيل متى 25: 1-13)
حينئذٍ، يشبه ملكوت السموات عشر عذارى أخذن مصابيحهن وخرجن لاستقبال العريس. خمس منهن كن جاهلات وخمس حكيمات. فأخذت الجاهلات مصابيحَهن ولم يأخذن معهن زيتا. وأما الحكيمات فأخذن زيتا في آنيتهن مع مصابيحهن. ولما أبطأ العريس نعسن كلهن ونمن. ولما انتصف الليل صار صراخ: هوذا العريس قد أقبل فقمن وأخرجن للقائه. حينئذ قامت أولئك العذارى جميعا وزينَّ مصابيحهن. فقالت الجاهلات للحكيمات أعطيننا من زيتكن فإن مصابيحنا تنطفئ. فأجابت الحكيمات قائلات: لعله لا يكفينا وإياكن، فاذهبن بالحري إلى الباعة وابتعن لكن. فلما ذهبن ليبتعن جاء العريس والمستعدات دخلن معه إلى العرس وأغلِق الباب. وأخيرا جاءت بقية العذارى أيضا قائلات: ربنا ربنا افتح لنا. أما هو فأجاب وقال: الحق أقول لكن إني لا أعرفكن. فاسهروا إذن لأنكم لا تعرفون اليوم ولا الساعة التي يأتي فيها ابن الإنسان (والمجد لله دائمًا).
Troparul
Iată Mirele vine la miezul nopții; fericit este sluga pe care o va afla priveghind. Iar pe care o va afla nepăsătoare, nevrednică este de a merge cu El. Vezi, suflete al meu, să nu te îngreuiezi cu somnul, ca să fii aruncat afară din împărăție; ci priveghează și strigă, zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. (Doxa Patri, Δόξα Πατρί καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh).
Înțelege, suflete al meu, acea zi înfricoșătoare și deșteaptă-te; aprinde-ți candela cu untdelemnul bucuriei, căci nu știi când vine către tine glasul ce zice: Iată Mirele a venit. Vezi, suflete al meu, să nu ațipești, ca să nu stai afară bătând, asemenea celor cinci fecioare neînțelepte; ci priveghează rugându-te, ca să-L întâmpini pe Hristos Domnul cu un untdelemn îmbelșugat, și să te învrednicească de nunta slavei Sale celei dumnezeiești și adevărate. (Ke nun ke aei, Καὶ νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων. Ἀμήν - și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin).
Tu ești zidul mântuirii noastre, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, întărită pavăză nebiruită; risipește sfatul potrivnicilor și întoarce întristarea robilor tăi în bucurie; întărește cetatea noastră (mănăstirea noastră) și luptă pentru cârmuitorii noștri (mai-marii noștri) și mijlocește pentru pacea lumii, căci tu ești nădejdea noastră, Născătoare de Dumnezeu. (Ke nun ke aei, Καὶ νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων. Ἀμήν - și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin).
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care ești pretutindeni și împlinești toate, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, Bunule, și mântuiește sufletele noastre. (Doxa Patri, Δόξα Πατρί καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh).
Așa cum ai fost cu ucenicii Tăi, Mântuitorule, și le-ai dat pacea, vino și fii și cu noi și ne dăruiește pacea Ta și mântuiește-ne și mântuiește sufletele noastre. (Ke nun ke aei, Καὶ νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων. Ἀμήν - și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin).
Când stăm în templul Tău cel sfânt, ne socotim ca stând în cer. Născătoare de Dumnezeu, tu ești poarta cerului, deschide-ne nouă ușa milei.
Κύριε ἐλέησον Kyrie eleison (Doamne, miluiește) de 41 de ori
Sfânt, Sfânt, Sfânt
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot. Cerul și pământul sunt pline de slava și de cinstirea Ta. Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, Părinte Atotțiitorule. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, Dumnezeul puterilor, fii cu noi, căci nu avem alt ajutor în necazurile și strâmtorările noastre, fără numai pe Tine.
Dezleagă, iartă și treci cu vederea, Dumnezeule, fărădelegile noastre, cele făcute cu voia și cele făcute fără voia noastră, cele săvârșite cu știință și cele săvârșite fără știință, cele ascunse și cele arătate. Doamne, iartă-le pe toate pentru Numele Tău cel sfânt, care s-a chemat peste noi. După mila Ta, Doamne, iar nu după păcatele noastre.
Și fă-ne vrednici să zicem cu mulțumire: Tatăl nostru, Care ești în ceruri..
A doua slujbă (Straja a doua)
PSALMUL 118 (VIII)
Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!
Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor,
cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!
Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.
O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale!
Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!
Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.
Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.
Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.
Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale!
Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale.
Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile.
Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi.
Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău!
Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale!
Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale.
Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale.
Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.
Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale.
Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.
Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale!
Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău!
Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei.
Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.
Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit!
Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea!
Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig!
Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.
Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău.
Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul.
Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.
Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.
Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea!
Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă.
Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta.
Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta.
Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele.
Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.
Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.
Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.
Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale!
Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău.
Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale!
Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta.
Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale.
Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint.
Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit.
Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău!
Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.
Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale.
Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!
Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?``
Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale.
Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.
Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.
Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare.
După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.
Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini.
Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea.
Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale.
Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale.
Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău.
Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!
Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii.
Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte.
Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău!
Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale!
Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta.
Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale.
Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele.
Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit.
Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta.
Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale!
Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică.
Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.
Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi!
Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.
Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.
De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat:
De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii.
Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.
Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale.
Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău!
Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine!
Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!
Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită.
Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană.
Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie.
Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.
Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.
Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.
Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul.
Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea.
Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale.
Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!
O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.
Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!
Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta.
Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul.
De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna.
Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.
Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta.
Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale.
Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!
Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.
Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău.
Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.
Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale.
Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă.
Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.
Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire.
Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.
Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!
Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta.
Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.
Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale!
Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte!
Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale.
Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.
Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească!
Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.
PSALMUL 118 (IX)
(O cîntare a treptelor.) Către Domnul strig în strîmtorarea mea, şi El m'ascultă.
Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!
Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!
Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni aprinşi de ieniper.
Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!
Destul mi -a locuit sufletul lîngă cei ce urăsc pacea.
Eu sînt pentru pace; dar deîndată ce vorbesc eu, ei sînt pentru război.
PSALMUL 118 (X)
(O cîntare a treptelor.) Îmi ridic ochii spre munţi... De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul îmi vine dela Domnul, care a făcut cerurile şi pămîntul.
Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte, nu va dormita.
Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.
Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mîna ta cea dreaptă.
De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi pînă în veac.
PSALMUL 118 (XI)
(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Mă bucur cînd mi se zice; ,,Haidem la Casa Domnului!``
Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!
Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr'o bucată!
Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.
Căci acolo sînt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.
Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă.
Pacea să fie între zidurile tale, şi liniştea în casele tale domneşti!
Din pricina fraţilor şi prietenilor mei, doresc pacea în sînul tău.
Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru. fac urări pentru fericirea ta.
PSALMUL 118 (XII)
(O cîntare a treptelor.) La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri.
Cum se uită ochii robilor la mîna stăpînilor lor, şi ochii roabei la mîna stăpînei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru, pînă va avea milă de noi.
Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci sîntem sătui de dispreţ;
ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngîmfaţi, de dispreţul celor trufaşi.
PSALMUL 118 (XIII)
(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) De n'ar fi fost Domnul de partea noastră, -să spună Israel acum! -
de n'ar fi fost Domnul de partea noastră, cînd s'au ridicat oamenii împotriva noastră,
ne-ar fi înghiţit de vii, cînd li s'a aprins mînia împotriva noastră;
ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut rîurile peste sufletul nostru;
ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.
Binecuvîntat să fie Domnul, care nu ne -a dat pradă dinţilor lor!
Sufletul ne -a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s'a rupt, şi noi am scăpat.
Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pămîntul.
PSALMUL 118 (XIV)
(O cîntare a treptelor.) Cei ce se încred în Domnul sînt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
Cum este înconjurat Ierusalimului de munţi, aşa înconjoară Domnul pe poporul Său, deacum şi pînă în veac.
Căci toiagul de cîrmuire al răutăţii nu va rămînea pe moştenirea celor neprihăniţi, pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mînile spre nelegiuire.
Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni, şi peste cei cu inima fără prihană!
Dar pe ceice apucă pe căi lăturalnice, să -i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău! Pacea să fie peste Israel!
PSALMUL 118 (XV)
(O cîntare a treptelor.) Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.
Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cîntări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: ,,Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!``
Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi deaceea sîntem plini de bucurie.
Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte rîuri în partea de miază zi!
Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie.
Cel ce umblă plîngînd, cînd aruncă sămînţa, se întoarce cu veselie, cînd îşi strînge snopii.
PSALMUL 118 (XVI)
(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.) Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.
Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi tîrziu, ca să mîncaţi o pîne cîştigată cu durere; căci prea iubiţilor Lui El le dă pîne ca în somn.
Iată, fiii sînt o moştenire dela Domnul, rodul pîntecelui este o răsplată dată de El.
Ca săgeţile în mîna unui războinic, aşa sînt fiii făcuţi la tinereţă.
Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămînea de ruşine, cînd vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.
PSALMUL 118 (XVII)
(O cîntare a treptelor.) Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui!
Căci atunci te bucuri de lucrul mînilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine.
Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înlăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.
Aşa este binecuvîntat omul care se teme de Domnul.
Să te binecuvînteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale,
şi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!
Psalmul o sută douăzeci și șapte
طوبى لجميع الذين يتقون الرب السالكين في طرقه. تأكل من ثمرة أتعابك تصير مغبوطا ويكون لك الخير. امرأتك تصير مثلَ كرمة مخصبة في جوانب بيتك. بنوك مثل غروس الزيتون الجدد حول مائدتك. هكذا يُبارَك الإنسان المتقي الربَّ. يباركك الرب من صهيون، وتبصر خيرات أورشليم جميع أيام حياتك، وترى بني بنيك، والسلام على إسرائيل. هلليلويا.
Psalmul o sută douăzeci și opt
مرارا كثيرة حاربوني منذ صباي ـ ليقل إسرائيل ـ مرارا كثيرة قاتلوني منذ شبابي، وإنهم لم يقدروا علي. على ظهري جلدني الخطاة وأطالوا إثمهم. الرب صدّيق هو، يقطع أعناق الخطاة. فليخز وليرتد إلى الوراء كل الذين يبغضون صهيون، وليكونوا مثل عشب السطوح الذي ييبَس قبل أن يقطع، الذي لم يملأ الحاصد منه يده، ولا الذي يجمع الغمورَ حضنه. ولم يقلْ المجتازون إن بركة الرب عليكم. باركناكم باسم الرب هلليلويا.
(إنجيل لوقا 7: 36-50)
ثم سأله أحد الفريسيين أن يأكل معه. فلما دخل بيت الفريسي اتكأ. وإذا امرأة في المدينة كانت خاطئة. فلما علمتْ أنه متكئ في بيت الفريسي، أخذت قارورة طيب ووقفتْ من ورائه عند رجليه باكية، وبدأت تبل قدميه بدموعها وتمسحهما بشعر رأسها، وكانت تقبل قدميه وتدهنهما بالطيب. فلما رأى الفريسي الذي دعاه ذلك قال محدثا نفسه: لو كان هذا نبيا لعلم من هي هذه المرأة التي لمسته، وما حالها، إنها خاطئة. فأجاب يسوع وقال له: يا سمعان عندي كلمة أقولها لك. فقال: قل يا معلم. قال: كان لدائن مدينان على الواحد خمسمائة دينار وعلى الآخر خمسون، وإذ لم يكن لهما ما يوفيان سامحهما كليهما. فمن منهما يحبه أكثر؟ أجاب سمعان وقال: أظنُّ الذي سامحه بالأكثر. فقال له: بالصواب حكمتَ. ثم التفت إلى المرأة وقال لسمعان: أترى هذه المرأة؟ دخلتُ بيتك وماء لرجلي لم تعطِ، أما هي فقد غسلتْ بالدموع رجلي ومسحتهما بشعرها. لم تقبل فمي، أما هي فمنذ دخلتُ بيتك لم تكف عن تقبيل قدمي. بزيت لم تدهن رأسي، أما هي فقد دهنت بالطيب قدمي. من أجل ذلك أقول لك إن خطاياها الكثيرة مغفورة لها، لأنها أحبت كثيرا. والذي يغفر له قليل يحب قليلا. ثم قال لها: مغفورة لك خطاياك. فبدأ المتكئون يقولون في نفوسهم: من هو هذا الآخر الذي يغفر الخطايا؟! فقال للمرأة: إن إيمانك قد خلصكِ، فاذهبي بسلام (والمجد لله دائما.)
Troparul
Dă-mi, Doamne, izvoare multe de lacrimi, precum ai dăruit odinioară femeii celei păcătoase; și fă-mă vrednic să-Ți spăl picioarele cele ce m-au izbăvit din calea rătăcirii; și să-Ți aduc mir preaales; și să-mi agonisesc viață curată prin pocăință, ca să aud și eu glasul acela plin de bucurie: Credința ta te-a mântuit. (Doxa Patri, Δόξα Πατρί καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh).
Când cuget la mulțimea faptelor mele rele și vine asupra inimii mele gândul acelei judecăți înfricoșătoare, mă cuprinde cutremur; de aceea fug la Tine, Dumnezeule, Iubitorule de oameni. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ci mă rog Ție, Cel ce ești singur fără de păcat, dă sufletului meu ticălos umilință înainte de a veni sfârșitul, și mântuiește-mă. (Ke nun ke aei, Καὶ νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων. Ἀμήν - și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin).
Cerurile te fericesc, cea plină de har, Mireasă fără de nuntă; și noi, de asemenea, preamărim Nașterea ta cea negrăită. Născătoare de Dumnezeu, Maica milei și a mântuirii, mijlocește pentru mântuirea sufletelor noastre. (Ke nun ke aei, Καὶ νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων. Ἀμήν - și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin).
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care ești pretutindeni și împlinești toate, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, Bunule, și mântuiește sufletele noastre. (Doxa Patri, Δόξα Πατρί καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh).
Așa cum ai fost cu ucenicii Tăi, Mântuitorule, și le-ai dat pacea, vino și fii și cu noi și ne dăruiește pacea Ta și mântuiește-ne și mântuiește sufletele noastre. (Ke nun ke aei, Καὶ νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων. Ἀμήν - și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin).
Când stăm în templul Tău cel sfânt, ne socotim ca stând în cer. Născătoare de Dumnezeu, tu ești poarta cerului, deschide-ne nouă ușa milei.
Κύριε ἐλέησον Kyrie eleison (Doamne, miluiește) de 41 de ori
Sfinte Dumnezeule (Trisaghionul)
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, Care Te-ai născut din Fecioara, miluiește-ne pe noi. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, miluiește-ne pe noi. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, Cel ce ai înviat din morți și Te-ai înălțat la ceruri, miluiește-ne pe noi. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi.
Doamne, iartă-ne nouă păcatele. Doamne, iartă-ne fărădelegile. Doamne, iartă-ne greșelile. Doamne, cercetează pe bolnavii poporului Tău; vindecă-i pentru Numele Tău cel sfânt. Pe părinții și frații noștri care au adormit, Doamne, odihnește-le sufletele. Tu, Cel fără de păcat, Doamne, miluiește-ne. Tu, Cel fără de păcat, Doamne, ajută-ne și primește cererile noastre către Tine. Că a Ta este slava, și puterea, și sfințenia cea întreit sfântă. Doamne, miluiește. Doamne, miluiește. Doamne, binecuvintează. Amin.
Și fă-ne vrednici să zicem cu mulțumire: Tatăl nostru, Care ești în ceruri....
Tenoo oasht emmok o piekhristos nem pekyot en aghathos nem pi epnevma ethowab je akee ak soati emmon nai nan
(O cîntare a treptelor.) Destul m'au asuprit din tinereţă-s'o spună Israel! -
destul m'au asuprit din tinereţă, dar nu m'au biruit.
plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.
Domnul este drept: El a tăiat funiile celor răi.
Să se umple de ruşine şi să dea înapoi, toţi ceice urăsc Sionul!
Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a fi smulsă!
Secerătorul nu-şi umple mîna cu ea, cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea,
şi trecătorii nu zic: ,,Binecuvîntarea Domnului să fie peste voi!`` ,,Vă binecuvîntăm în Numele Domnului!``
Apoi cel ce se roagă zice:
(O cîntare a treptelor.) Din fundul adîncului, Te chem, Doamne!
Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!
Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?
Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.
Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.
Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa.
Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, şi la El este belşug de răscumpărare!
El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.
SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT
(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n'am o inimă îngîmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.
Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit, ca un copil înţercat, care stă lîngă mamă-sa; da, sufletul meu este ca un copil înţercat.
Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi pînă în veac!
ÎNCHEIEREA FIECĂRUI CEAS
(O cîntare a treptelor.) Doamne, adu-Ţi aminte de David, şi de toate necazurile lui!
Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului, şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov:
,,Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,
nu voi da domn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele,
pînă nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.`` -
Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar...
,,Haidem la locuinţa Lui, să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui!...
Scoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă, Tu şi Chivotul măreţiei Tale!
Preoţii Tăi să se îmbrace în neprihănire, şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!
Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!`` -
Domnul a jurat lui David adevărul, şi nu Se va întoarce dela ce a jurat: ,,Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.
Dacă fiii tăi vor păzi legămîntul Meu, şi învăţăturile Mele, pe cari li le voi da, vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.`` -
Da, Domnul a ales Sionul, l -a dorit ca locuinţă a Lui, şi a zis:
,,Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.
Îi voi binecuvînta din belşug hrana, voi sătura cu pîne pe săracii lui.
Voi îmbrăca în mîntuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.
Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu,
voi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui, şi peste el va străluci cununa lui.``
A doua strajă
(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!
Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui.
Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvîntarea, viaţa, pentru vecinicie.
PSALMUL 119
Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!
Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor,
cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!
Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.
O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale!
Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!
Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.
Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.
Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.
Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale!
Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale.
Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile.
Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi.
Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău!
Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale!
Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale.
Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale.
Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.
Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale.
Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.
Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale!
Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău!
Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei.
Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.
Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit!
Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea!
Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig!
Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.
Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău.
Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul.
Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.
Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.
Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea!
Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă.
Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta.
Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta.
Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele.
Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.
Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.
Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.
Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale!
Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău.
Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale!
Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta.
Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale.
Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint.
Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit.
Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău!
Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.
Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale.
Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!
Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?``
Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale.
Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.
Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.
Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare.
După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.
Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini.
Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea.
Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale.
Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale.
Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău.
Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!
Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii.
Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte.
Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău!
Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale!
Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta.
Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale.
Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele.
Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit.
Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta.
Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale!
Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică.
Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.
Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi!
Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.
Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.
De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat:
De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii.
Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.
Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale.
Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău!
Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine!
Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!
Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită.
Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană.
Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie.
Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.
Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.
Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.
Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul.
Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea.
Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale.
Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!
O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.
Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!
Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta.
Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul.
De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna.
Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.
Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta.
Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale.
Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!
Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.
Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău.
Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.
Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale.
Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă.
Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.
Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire.
Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.
Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!
Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta.
Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.
Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale!
Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte!
Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale.
Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.
Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească!
Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.
PSALMUL 120
(O cîntare a treptelor.) Către Domnul strig în strîmtorarea mea, şi El m'ascultă.
Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!
Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!
Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni aprinşi de ieniper.
Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!
Destul mi -a locuit sufletul lîngă cei ce urăsc pacea.
Eu sînt pentru pace; dar deîndată ce vorbesc eu, ei sînt pentru război.
PSALMUL 121
(O cîntare a treptelor.) Îmi ridic ochii spre munţi... De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul îmi vine dela Domnul, care a făcut cerurile şi pămîntul.
Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte, nu va dormita.
Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.
Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mîna ta cea dreaptă.
De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi pînă în veac.
PSALMUL 122
(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Mă bucur cînd mi se zice; ,,Haidem la Casa Domnului!``
Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!
Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr'o bucată!
Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.
Căci acolo sînt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.
Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă.
Pacea să fie între zidurile tale, şi liniştea în casele tale domneşti!
Din pricina fraţilor şi prietenilor mei, doresc pacea în sînul tău.
Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru. fac urări pentru fericirea ta.
PSALMUL 123
(O cîntare a treptelor.) La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri.
Cum se uită ochii robilor la mîna stăpînilor lor, şi ochii roabei la mîna stăpînei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru, pînă va avea milă de noi.
Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci sîntem sătui de dispreţ;
ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngîmfaţi, de dispreţul celor trufaşi.
PSALMUL 124
(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) De n'ar fi fost Domnul de partea noastră, -să spună Israel acum! -
de n'ar fi fost Domnul de partea noastră, cînd s'au ridicat oamenii împotriva noastră,
ne-ar fi înghiţit de vii, cînd li s'a aprins mînia împotriva noastră;
ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut rîurile peste sufletul nostru;
ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.
Binecuvîntat să fie Domnul, care nu ne -a dat pradă dinţilor lor!
Sufletul ne -a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s'a rupt, şi noi am scăpat.
Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pămîntul.
PSALMUL 125
Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să -L lăudăm.
Domnul zideşte iarăş Ierusalimul, strînge pe surghiuniţii lui Israel;
tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.
El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate.
Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.
Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi, şi doboară pe cei răi la pămînt.
Cîntaţi Domnului cu mulţămiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa!
El acopere cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pămînt, şi face să răsară iarba pe munţi.
El dă hrană vitelor, şi puilor corbului cînd strigă.
Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.
Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău;
El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grîu
El Îşi trimete poruncile pe pămînt, Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare.
El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa;
El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?
El Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte; pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.
El descopere lui Iacov Cuvîntul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale.
El n -a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!
(10) Psalmul o sută patruzeci și cinci
سبحي يا نفسي الربَّ، أسبح الرب في حياتي وأرتل لإلهي ما دمت موجودا. لا تتكلوا على الرؤساء ولا على بني البشر الذين ليس عندهم خلاص. تخرج روحهم فيعودون إلى ترابهم. في ذلك اليوم تهلك كافة أفكارهم.
طوبى لمن إله يعقوب معينه. واتكاله على الرب إلهه، الذي صنع السماء والأرض والبحر وكل ما فيها. الحافظ العدل إلى الدهر، الصانع الحكم للمظلومين المعطي الطعام للجياع. الرب يحل المربوطين الرب يقيم الساقطين. الرب يُحَكِّم العميان. الرب يحب الصديقين. الرب يحفظ الغرباء، ويعضد اليتيم والأرملة. ويبيد طرق الخطاة. يملك الرب إلى الدهر، وإلهك يا صهيون من جيل إلى جيل هلليلويا .
(11) Psalmul o sută patruzeci și șase
سبحوا الرب فان المزمور جيد، ولإلهنا يلذ التسبيح. الرب يبني أورشليم. الرب يجمع متفرقي إسرائيل. الرب يشفي المنكسري القلوب، ويجبر جميع كسرهم. المحصي كثرة الكواكب، ولكافتها يعطي أسماء. عظيم هو الرب وعظيمة هي قوته، ولا إحصاء لفهمه. الرب يرفع الودعاء ويذل الخطاة إلى الأرض.
ابتدئوا للرب بالاعتراف، رتلوا لإلهنا بالقيثارة. الذي يجلل السماء بالغمام، الذي يهيئ للأرض المطر، الذي يُنبت العشب على الجبال، والخضرة لخدمة البشر، ويعطي البهائم طعامها، ولفراخ الغربان التي تدعوه. لا يؤْثر قوة الفرس ولا يسر بساقي الرجل، بل يسر الرب بخائفيه وبالراجين رحمته هلليلويا.
(12) Psalmul o sută patruzeci și șapte
سبحي الرب يا أورشليم، سبحي إلهك يا صهيون. لأنه قد قوى مغاليق أبوابك وبارك بنيك فيك. الذي جعل تخومَك في سلام، ويملأك من شحم الحنطة. الذي يرسل كلمته إلى الأرض فيسرع قوله عاجلا جدا. المعطي الثلج كالصوف، المذري الضباب كالرماد، ويلقي الجليد مثل الفتات. قدام وجه برْدِه من يقوم. يرسل كلمته فتذيبه، تهب ريحه فتسيل المياه. المخبر كلمته ليعقوب وفرائضه وأحكامه لإسرائيل. لم يصنع هكذا بكل الأمم، وأحكامُه لم يوضحها لهم هلليلويا.
(إنجيل لوقا 12: 32-46)
لا تخف أيها القطيع الصغير، فإن أباكم قد سر أن يعطيكم الملكوت. بيعوا أمتعتكم وأعطوا صدقة، واصنعوا لكم أكياسا لا تبلى، وكنزا في السموات لا يفنى، حيث لا يدنو منه سارق ولا يفسده سوس. لأنه حيث يكون كنزكم، هناك يكون قلبكم أيضا. لتكن أحقاؤكم ممنطقة ومصابيحكم موقدة وأنتم أيضا تشبهون أناسا ينتظرون سيدهم، متى يرجع من العرس، حتى إذا جاء وقرع يفتحون له للوقت. طوبى لأولئك العبيد الذين إذا جاء سيدهم يجدهم ساهرين. الحق أقول لكم إنه يتمنطق ويتكئهم ويقوم فيخدمهم. وإذا جاء في الهزيع الثاني أو جاء في الهزيع الثالث ووجدهم يصنعون هكذا، فطوبى لأولئك العبيد. وهذا اعلموه: أنه لو كان رب البيت يعلم في أية ساعة يأتي السارق، لكان يسهر ولا يدع بيته يُنقب. فكونوا أنتم أيضا مستعدين. فإنه في ساعة لا تعرفونها يأتي ابن الإنسان.
فقال له بطرس: يا رب ألنا قلتَ هذا أم قلته للجميع ؟ فقال الرب: من هو الوكيل الأمين الحكيم الذي يقيمه سيده على عبيده ليعطيهم طعامهم في حينه ؟ طوبى لذلك العبد الذي إذا جاء سيده يجده يفعل هكذا. حقا أقول لكم إنه يقيمه على جميع أمواله. ولكن إن قال ذلك العبد الرديء في قلبه إن سيدي يبطئ في قدومه، فيبدأ يضرب العبيد والإماء ويأكل ويشرب ويسكر، يأتي سيد ذلك العبد في اليوم الذي لا يتوقعه وفي الساعة التي لا يعرفها، فيشقه من وسطه، ويجعل نصيبه مع عديمي الإيمان (والمجد لله دائما)
CITIRE DIN SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ SFÂNTUL LUCA (7,36-50)
Un Fariseu a rugat pe Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.
Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
şi stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus şi plîngea. Apoi a început să -I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
Cînd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care -L poftise, şi -a zis: ,,Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.``
Isus a luat cuvîntul, şi i -a zis: ,,Simone, am să-ţi spun ceva.`` -,,Spune, Învăţătorule``, I -a răspuns el. -
,,Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
Fiindcă n'aveau cu ce plăti, i -a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?``
Simon I -a răspuns: ,,Socotesc că acela căruia i -a iertat mai mult.`` Isus i -a zis: ,,Drept ai judecat.``
Apoi S'a întors spre femeie, şi a zis lui Simon: ,,Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi -a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le -a şters cu părul capului ei.
Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n'a încetat să-Mi sărute picioarele.
Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi -a uns picioarele cu mir.
De aceea îţi spun: Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.``
Apoi a zis femeii: ,,Iertate îţi sînt păcatele!``
Ceice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: ,,Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?``
Dar Isus a zis femeii: ,,Credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace.``
Tenoo oasht emmok o piekhristos nem pekyot en aghathos nem pi epnevma ethowab je akee ak soati emmon nai nan
Ne închinăm Ție, Hristoase, împreună cu Tatăl Tău cel bun și cu Duhul Sfânt, căci ai venit și ne-ai mântuit.
1. Dă-mi, Doamne, multe izvoare de lacrimi, precum ai dat odinioară femeii păcătoase. Fă-mă vrednic să-Ți spăl picioarele, care m-au izbăvit de calea rătăcirii, și să-Ți aduc mir de mare preț, cu bun miros, și să dobândesc, prin pocăință, viață curată, ca să aud acel glas plin de bucurie: „Credința ta te-a mântuit”.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
2. Când îmi dau seama de multele mele fapte rele și gândul acelei înfricoșătoare judecăți vine în inima mea, mă cuprinde cutremurul și la Tine alerg, Dumnezeule, Iubitorule de oameni. Să nu-Ți întorci fața Ta de la mine, Te rog, Cel ce singur ești fără de păcat. Dă smerenie sufletului meu celui sărac, mai înainte de a veni sfârșitul, și mântuiește-mă.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
3. Cerurile te binecuvântează, ceea ce ești plină de har, Mireasă nenuntită. Și noi, de asemenea, slăvim nașterea ta cea de necuprins. Născătoare de Dumnezeu, Maica milei și a mântuirii, mijlocește pentru mântuirea sufletelor noastre.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
4. Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, Bunule, și mântuiește sufletele noastre.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
5. Precum ai fost cu ucenicii Tăi, Mântuitorule, și le-ai dat pacea, vino și fii și cu noi, și ne dă pacea Ta, și ne mântuiește, și izbăvește sufletele noastre.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
6. Ori de câte ori stăm în sfântul Tău locaș, socotiți suntem că stăm în cer. Născătoare de Dumnezeu, tu ești poarta cerului; deschide-ne nouă poarta milei.
Apoi cel ce se roagă zice:
Doamne, auzi-ne și miluiește-ne și ne iartă păcatele noastre. Amin.
(Doamne, miluiește) de 41 de ori
Crezul ortodox (Simbolul credinței)
Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi; și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Într-una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Amin.
Κύριε ἐλέησον Kyrie eleison (Doamne, miluiește) de 41 de ori
PSALMUL 129
(O cîntare a treptelor.) Destul m'au asuprit din tinereţă-s'o spună Israel! -
destul m'au asuprit din tinereţă, dar nu m'au biruit.
plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.
Domnul este drept: El a tăiat funiile celor răi.
Să se umple de ruşine şi să dea înapoi, toţi ceice urăsc Sionul!
Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a fi smulsă!
Secerătorul nu-şi umple mîna cu ea, cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea,
şi trecătorii nu zic: ,,Binecuvîntarea Domnului să fie peste voi!`` ,,Vă binecuvîntăm în Numele Domnului!``
PSALMUL 131
(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n'am o inimă îngîmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.
Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit, ca un copil înţercat, care stă lîngă mamă-sa; da, sufletul meu este ca un copil înţercat.
Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi pînă în veac!
PSALMUL 132
(O cîntare a treptelor.) Doamne, adu-Ţi aminte de David, şi de toate necazurile lui!
Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului, şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov:
,,Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,
nu voi da domn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele,
pînă nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.`` -
Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar...
,,Haidem la locuinţa Lui, să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui!...
Scoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă, Tu şi Chivotul măreţiei Tale!
Preoţii Tăi să se îmbrace în neprihănire, şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!
Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!`` -
Domnul a jurat lui David adevărul, şi nu Se va întoarce dela ce a jurat: ,,Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.
Dacă fiii tăi vor păzi legămîntul Meu, şi învăţăturile Mele, pe cari li le voi da, vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.`` -
Da, Domnul a ales Sionul, l -a dorit ca locuinţă a Lui, şi a zis:
,,Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.
Îi voi binecuvînta din belşug hrana, voi sătura cu pîne pe săracii lui.
Voi îmbrăca în mîntuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.
Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu,
voi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui, şi peste el va străluci cununa lui.``
PSALMUL 133
(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!
Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui.
Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvîntarea, viaţa, pentru vecinicie.