Story
În satul Salam, din districtul Abnoub al provinciei Asyut, în Egiptul de Sus, s-a născut în a treia zi a lunii august din anul 1923 un copil cu numele Nazir Gayed Roufail, pe care Dumnezeu îl pusese deoparte din pântecele mamei sale pentru slujirea sfintei Sale Biserici. A fost crescut în evlavie, iar din frageda sa tinerețe iubirea lui Hristos ardea în el, astfel încât, fiind încă un băiat, s-a ostenit cu credincioșie în mișcarea Școlii de Duminică, învățându-i pe copiii poporului său calea mântuirii.
După ce și-a încheiat studiile, a primit o diplomă în istorie de la universitate, însă lucrurile veacului acestuia nu puteau să sature un suflet însetat după Dumnezeu. A intrat la Seminarul Teologic Copt Ortodox, a fost numărat printre dascălii lui și a crescut în cunoașterea Sfintelor Scripturi. Dar chemarea pustiei l-a atras, așa cum îi atrăsese pe marii părinți dinaintea lui.
În a optsprezecea zi a lunii iulie din anul 1954 a părăsit lumea și a intrat în Mănăstirea Sfintei Fecioare cunoscută sub numele de Deir al-Suryan, în pustia Wadi al-Natrun, primind chipul îngeresc și numele Antonios al-Suryani. Acolo s-a dăruit cu totul rugăciunii, postului și ostenelii și a fost pus mai-mare peste biblioteca veche a mănăstirii, unde a rânduit prețioasele ei manuscrise. Apoi, dorind o liniște mai adâncă, s-a retras într-o peșteră pe care a săpat-o cu propriile sale mâini, departe de mănăstire, și a locuit acolo ca pustnic vreme de aproape șase ani, în rugăciune neîncetată și contemplare, luptându-se împotriva patimilor și grăind cu Dumnezeu în tăcerea pustiei.
În anul 1962 sfântul Papă Chiril al VI-lea l-a chemat din singurătatea sa și și-a pus mâinile peste el, hirotonindu-l episcop pentru învățământul creștin și decan al seminarului teologic, și i-a dat numele Shenouda, după marele arhimandrit al copților. Ca păstor-dascăl s-a cheltuit pentru cei tineri, iar numărul studenților s-a înmulțit foarte mult sub grija sa.
După adormirea Papei Chiril al VI-lea, sorțul tronului apostolic al Sfântului Marcu a căzut asupra lui, iar în a paisprezecea zi a lunii noiembrie din anul 1971 a fost întronat ca al o sută șaptesprezecelea Papă al Alexandriei. Vreme de mai bine de patruzeci de ani a păstorit turma lui Hristos cu inimă de părinte. Învăța poporul săptămână de săptămână, adunând mii de oameni să asculte cuvântul lui Dumnezeu; a alcătuit peste o sută de cărți despre învățătura și viața duhovnicească a Bisericii, multe dintre ele traduse în limbile neamurilor; a hirotonit zeci de episcopi și sute de preoți și a sădit biserici și mănăstiri pe tot pământul, pentru ca credincioșii copți risipiți în diaspora să nu rămână fără păstori.
Păstorul cel bun nu fuge în ziua încercării. Într-o vreme de strâmtorare, Papa a fost izolat și ținut în retragere la mănăstire, purtând încercarea cu răbdare și încredințându-se pe sine lui Dumnezeu; iar după anii cercării sale a fost readus pe scaunul său și la poporul său, care l-a primit cu mare bucurie. Până în ultimele sale zile s-a ostenit, deși era încovoiat de boală și de bătrânețe, rămânând mereu părintele iubitor al copiilor săi.
S-a mutat la Domnul în a șaptesprezecea zi a lunii martie din anul 2012, care este a opta zi a lunii Baramhat, după ce păstorise Biserica Alexandriei vreme de aproape patruzeci de ani și patru luni. O mulțime nenumărată și-a plâns părintele, iar, potrivit propriei sale dorințe, trupul i-a fost pus spre odihnă în Mănăstirea Sfântului Bishoy din Wadi al-Natrun, aproape de moaștele părinților pustiei pe care îi iubise.
Fie ca rugăciunile și binecuvântarea lui să fie cu noi. Amin.