TSK · Naum 1:4

cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu.

Ce ai tu, mare, de fugi, şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi?

Ţara jăleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tînjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.

Pentru ce nu era nimeni cînd am venit? Pentruce n'a răspuns nimeni cînd am strigat? Este mîna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n'am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, şi prefac rîurile în pustie; peştii lor se strică, din lipsă de apă, şi pier de sete!

Canalurile le voi seca, voi da ţara în mînile celor răi; voi pustii ţara cu tot ce cuprinde ea, prin mîna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit!` -

El a făcut Cloşca cu pui şi Orionul, El preface întunerecul în zori, iar ziua în noapte neagră; El cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pămîntului: Domnul este Numele Lui.