TSK · Faptele Apostolilor 2:42

Și la fel, aceștia sunt cei semănați pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;

Atunci Isus a spus iudeilor care au crezut în el: Dacă stăruiți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei;

Și, continuând în fiecare zi într-un gând în templu și frângând pâine din casă în casă, își mâncau mâncarea cu veselie și simplitate a inimii,

Și după ce s-au rugat, locul în care s-au adunat împreună s-a clătinat; și ei toți au fost umpluți cu Duhul Sfânt și vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu cutezanță.

Iar pe noi ne vom da necontenit rugăciunii și servirii cuvântului.

Întărind sufletele discipolilor, îndemnându-i să rămână neclintiți în credință și [spunând] că prin multe necazuri trebuie noi să intrăm în împărăția lui Dumnezeu.

Și după ce a urcat din nou și a frânt pâine și a mâncat și a vorbit timp îndelungat, până în zorii zilei, astfel a plecat.

Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este el comuniunea sângelui lui Cristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este comuniunea trupului lui Cristos?

¶ Acum vă laud, fraților, că vă amintiți de mine în toate și țineți rânduielile precum vi [le]-am dat.

¶ Mă minunez că așa de repede v-ați întors de la cel ce v-a chemat în harul lui Cristos, la o evanghelie diferită,

Rugându-vă tot timpul cu toată rugăciunea și [cu] cerere în Duhul și veghind la aceasta cu toată stăruința și [cu] cerere pentru toți sfinții;

¶ Continuați în rugăciune și vegheați în aceasta cu mulțumire,

Nepărăsind adunarea noastră împreună, după cum [este] obiceiul unora, ci să ne îndemnăm [unii pe alții]; și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu-se ziua.

Acum, preaiubiților, vă scriu această a doua epistolă, în care stârnesc mințile voastre pure prin aducere aminte,

Ce am văzut și am auzit vă anunțăm, pentru ca și voi să aveți părtășie cu noi; și părtășia noastră [este] într-adevăr cu Tatăl și cu Fiul său, Isus Cristos.

Au ieșit dintre noi, dar nu erau de-ai noștri, căci dacă ar fi fost de-ai noștri ar fi rămas cu noi, dar [au ieșit] ca să se arate că nu toți erau de-ai noștri.