TSK · Daniel 6:10

Orice rugăciune şi cerere este [făcută] de vreun om, [sau] de tot poporul tău Israel, când îşi vor cunoaşte, fiecare om plaga inimii lui, şi îşi vor întinde mâinile spre această casă,

Şi [astfel ]se întorc la tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în ţara duşmanilor lor, care i-au dus captivi şi se vor ruga ţie spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, cetatea pe care tu ai ales-o şi casa pe care am construit-o pentru numele tău;

Fiindcă Solomon făcuse o schelă de aramă, lungă de cinci coți și largă de cinci coți și înaltă de trei coți și a așezat-o în mijlocul curții; și a stat în picioare pe ea și a îngenuncheat, pe genunchi, înaintea întregii adunări a lui Israel și și-a întins mâinile spre cer,

¶ Şi la sacrificiul de seară m-am ridicat din tristeţea mea; şi după ce mi-am rupt haina şi mantaua, am căzut pe genunchi şi mi-am întins mâinile către DOMNUL Dumnezeul meu.

Dar cât despre mine, eu voi intra [în] casa ta în mulțimea milei tale [și] în teama ta mă voi închina spre templul tău sfânt.

[Un psalm ]al lui David, când și-a schimbat purtarea față de Abimelec, care l-a alungat,[ ]iar el a plecat. Voi binecuvânta pe DOMNUL întotdeauna, lauda lui [va fi] continuu în gura mea.

Fii milostiv cu mine, Doamne, căci zilnic strig către tine.

Iar ei au răspuns și au zis înaintea împăratului: Acel Daniel, [care] este dintre copiii captivității lui Iuda, nu te ia în considerare, împărate, nici hotărârea pe care ai semnat-o, ci își face cererea de trei ori pe zi.

Și nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu sunt în stare să ucidă sufletul; ci mai degrabă temeți-vă de cel care este în stare să nimicească deopotrivă [și] sufletul și trupul în iad.

Și vă spun, prietenii mei: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceasta, altceva nimic nu mai pot face.

Și el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și a îngenunchiat și s-a rugat,

Fiindcă aceștia nu sunt beți, cum presupuneți voi, fiindcă este ora a treia a zilei.

Dar ca nu cumva să se răspândească mai departe printre oameni, să îi amenințăm cu severitate, ca să nu mai vorbească în numele acesta niciunui om.

Duceți-vă, stați în picioare și vorbiți poporului în templu toate cuvintele vieții acesteia.

Și au fost de acord cu el; și după ce i-au chemat pe apostoli și [i]-au bătut, [le]-au poruncit să nu vorbească în numele lui Isus; și le-au dat drumul.

Dar Petru i-a scos afară pe toți și s-a pus pe genunchi și s-a rugat; și, întorcându-se spre trup, a spus: Tabita, scoală-te. Iar ea și-a deschis ochii; și când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat în șezut.

Dar niciunul dintre aceste lucruri nu mă mișcă, nici nu consider a mea viață de preț pentru mine însumi, așa încât să îmi termin alergarea cu bucurie și serviciul pe care l-am primit de la Domnul Isus, să adeveresc evanghelia harului lui Dumnezeu.

Și când am împlinit acele zile, am plecat și ne-am reluat călătoria; și toți ne-au condus pe drum, cu soții și copii, până afară din cetate; și, îngenunchind pe țărm, ne-am rugat.

Și mulți dintre frații în Domnul, încredințați din cauza lanțurilor mele, sunt mult mai cutezători să vorbească fără teamă cuvântul.

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în toate, prin rugăciune și cerere cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre către Dumnezeu.

Rugați-vă fără încetare.

De aceea prin el să oferim tot timpul sacrificiul laudei către Dumnezeu, care este rodul buzelor [noastre],[ ]aducând mulțumiri numelui său.

Știu faptele tale și unde locuiești, unde [este] tronul lui Satan; și ții tare numele meu și nu ai negat credința mea, chiar în acele zile în care Antipa [era] martirul meu credincios, care a fost ucis printre voi, unde locuiește Satan.