TSK · Ecclesiast 2:14

Pentru că el vede [că] oameni înțelepți mor, la fel prostul și neghiobul pier și își lasă averea altora.

Înțelepciunea celui chibzuit [este] să cunoască [propria] sa cale, dar nechibzuința proștilor [este] înșelăciune.

Căci ceea ce se întâmplă fiilor oamenilor se întâmplă [și] animalelor; un singur lucru li se întâmplă: cum moare unul, așa moare [și] celălalt; da, au toți o suflare; așa că omul nu are întâietate față de un animal, pentru că totul [este] deșertăciune.

Căci ce are înțeleptul mai mult decât prostul? Ce are săracul, care știe să umble înaintea celor vii?

Cine [este] ca înțeleptul? Și cine cunoaște interpretarea unui lucru? Înțelepciunea unui om îi face fața să strălucească, și cutezanța feței lui va fi schimbată.

Toate[ lucrurile devin] la fel pentru toți; [este] o [singură ]întâmplare pentru cel drept și pentru cel stricat, pentru cel bun și cel curat și pentru cel necurat și pentru cel ce sacrifică și pentru cel ce nu sacrifică, cum [este] cel bun, așa [este] cel păcătos; [și] cel ce jură, ca[ cel] ce se teme de jurământ.

¶ M-am întors și am văzut sub soare, că alergarea nu [este] pentru cei iuți, nici bătălia pentru cei puternici, nici chiar pâinea pentru cei înțelepți, nici bogățiile pentru cei ai priceperii, nici favoarea pentru cei iscusiți; ci timpul și șansa îi ajung pe toți.

Inima unui înțelept [este] la dreapta lui, dar inima prostului la stânga lui.