TSK · Plângeri 2:10

¶ Și Iosua și-a sfâșiat hainele și a căzut cu fața la pământ înaintea chivotului DOMNULUI până seara, el și bătrânii lui Israel și și-au presărat țărână pe capete.

Și când și-au ridicat ochii de departe și nu l-au cunoscut și-au ridicat vocile și au plâns; și și-au rupt fiecare mantaua lui și au împrăștiat țărână spre cer, peste capetele lor.

Şi porţile ei vor plânge şi vor jeli; şi ea, pustiită, va şedea la pământ.

Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, care [era ]peste casă, şi Şebna, scribul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

Şezi tăcută şi du-te în întuneric, fiică a caldeilor, fiindcă nu te vei mai numi: Doamna împărăţiilor.

¶ Cum șade singuratică cetatea, [care era ]plină de popor! [Cum ]a devenit ea ca o văduvă! Ea, [care] [era] mare printre națiuni [și] prințesă printre provincii, [cum] a ajuns să plătească tribut!

El șade singur și tace, deoarece [și] [l]-a pus asupra lui.

Mânia DOMNULUI i-a despărțit; nu va mai lua aminte la ei; ei nu s-au uitat la fețele preoților, nu au favorizat pe bătrâni.

Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.

Și se vor cheli în întregime pentru tine și se vor încinge cu pânză de sac și vor plânge pentru tine cu amărăciune a inimii [și ]bocet amar.

De aceea, cel chibzuit va tăcea în acel timp, pentru că [este] un timp rău.

În acea zi fecioarele cele frumoase și tinerii vor leșina de sete.