TSK · Psalmi 42:3

Cine este, în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuş să fi rămas viu?

Cît de mulţi zic despre mine: ,,Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!`` -

Parcă mi se sfărîmă oasele cu sabia cînd mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi-mi zic neîncetat: ,,Unde este Dumnezeul tău?``

Pentruce să zică neamurile: ,,Unde este Dumnezeul lor?`` Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi!

Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

Îmi întînd mînile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pămînt uscat. -

Cînd va vedea vrăjmaşa mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea, care-mi zicea: ,,Unde este Domnul, Dumnezeul tău?`` Ochii mei îşi vor vedea dorinţa împlinită faţă de ea. Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţă.