TSK · Isaia 52:8

Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

Păzitorii care cutreierau cetatea m-au găsit, m-au lovit, m-au rănit; paznicii zidurilor mi-au luat vălul.

Strigă şi chiuie, locuitor al Sionului, căci mare [este ]Cel Sfânt al lui Israel în mijlocul tău.

În acea zi se va cânta această cântare în ţara lui Iuda: Avem o cetate tare; salvare va rândui [Dumnezeu] [pentru ]ziduri şi fortificaţii.

Mai mult, lumina lunii va fi ca lumina soarelui şi lumina soarelui va fi înşeptită[,] ca lumina a şapte zile, în ziua în care DOMNUL leagă spărtura poporului său şi vindecă lovitura rănii lui.

¶ O, Sion, care aduci veşti bune, ridică-te la muntele înalt; Ierusalime, care aduci veşti bune, înalţă-ţi vocea cu tărie; înalţ-[o, ]nu te teme; spune cetăţilor din Iuda: Iată-l pe Dumnezeul vostru!

Paznicii lui [sunt] orbi, sunt toţi neştiutori, ei [sunt ]toţi câini muţi, nu pot lătra, dormind, stând întinşi, iubind să dormiteze.

¶ Am aşezat paznici pe zidurile tale, Ierusalime, [care ]niciodată nu vor tăcea [nici] zi nici noapte, voi, care amintiţi despre DOMNUL, nu păstraţi tăcere,

Căci va fi o zi, [când] paznicii de pe muntele Efraim vor striga: Ridicați-vă și să urcăm la Sion, la DOMNUL Dumnezeul nostru.

De aceea vor veni și vor cânta pe înălțimea Sionului și vor curge împreună la bunătatea DOMNULUI, la grâu și la vin și la untdelemn, și la cei tineri din turmă și din cireadă; și sufletul lor va fi ca o grădină udată; și ei nu se vor mai întrista vreodată.

Și îi voi face să se întoarcă pe cei captivi ai lui Iuda și pe cei captivi ai lui Israel și îi voi zidi ca la început.

Fiu al omului, te-am pus paznic peste casa lui Israel; de aceea ascultă cuvântul din gura mea și avertizează-i din partea mea.

Pentru că atunci voi da [din nou] popoarelor o limbă pură, ca toţi să cheme numele DOMNULUI, să îi servească într-un [singur] gând.

Și când se împlinea ziua cincizecimii, erau toți într-un gând la un loc.

¶ Și mulțimea celor care au crezut erau într-o [singură] inimă și într-un suflet; și niciunul nu spunea despre cele ce le avea că erau ale lui; ci le aveau toate în comun.

Căci acum vedem întunecat, [ca] într-o oglindă; dar atunci față în față; acum știu în parte, dar atunci voi cunoaște așa cum sunt și eu cunoscut.

Ascultați de cei ce conduc peste voi și supuneți-vă, fiindcă ei veghează asupra sufletelor voastre, ca [unii] care trebuie să dea socoteală; pentru ca [ei] să facă aceasta cu bucurie și nu cu mâhnire, fiindcă aceasta nu vă [este] de folos.

¶ Bucură-te de ea, cerule și [voi] sfinți apostoli și profeți, pentru că Dumnezeu a judecat judecata voastră asupra ei.