TSK · Isaia 7:2

Și toată adunarea și-a înălțat vocea și a strigat; și poporul a plâns în noaptea aceea.

Și casa ta și împărăția ta vor fi întemeiate pentru totdeauna înaintea ta; tronul tău va fi întemeiat pentru totdeauna.

¶ Astfel, când tot Israelul a văzut că împăratul nu le-a dat ascultare, poporul a răspuns împăratului, zicând: Ce parte avem noi în David? Nici nu [avem] o moştenire în fiul lui Isai; la corturile tale, Israele; acum vezi-ţi de casa ta, Davide. Astfel Israel a plecat la corturile sale.

Pentru că DOMNUL făcuse tabăra sirienilor să audă un zgomot de care și un zgomot de cai, zgomotul unei mari oștiri; și ei au spus unul către altul: Iată, împăratul lui Israel a angajat împotriva noastră pe împărații hitiților și pe împărații egiptenilor pentru a veni asupra noastră.

Atunci, anumiți capi ai copiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meșilemot, și Iehizchia, fiul lui Șalum, și Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor care au venit de la război,

[Un psalm ]al lui David. DOMNUL [este ]lumina mea și salvarea mea; de cine să mă tem? DOMNUL [este] puterea vieții mele; de cine să mă înspăimânt?

Cel stricat fuge când nu îl urmărește nimeni, dar cei drepți sunt cutezători ca un leu.

Iar el a spus: Ascultaţi acum, casa lui David. [Este] un lucru mic pentru voi să obosiţi oamenii, dar veţi obosi şi pe Dumnezeul meu?

Nu spuneţi: O uneltire, tuturor [cărora] acest popor va spune: O uneltire; nici să nu vă temeţi de teama lui, nici nu vă înfricoşaţi.

Şi invidia lui Efraim se va depărta şi potrivnicii lui Iuda vor fi stârpiţi; Efraim nu va invidia pe Iuda şi Iuda nu va chinui pe Efraim.

De aceea locuitorii lor [au avut ]mică putere, au fost descurajaţi şi încurcaţi, au fost [ca ]iarba câmpului şi [ca ]planta verde, [ca ]iarba de pe acoperişurile caselor şi [ca grâne ]prăjite înainte să fi crescut.

Casă a lui David, astfel spune DOMNUL: Faceți judecată dimineața și eliberați-l pe cel prădat, din mâna opresorului, ca nu cumva furia mea să izbucnească precum un foc și să ardă [astfel ]încât să nu fie nimeni să [îl] poată stinge, din cauza răutății facerilor voastre.

Efraim se hrăneşte cu vânt şi urmăreşte vântul de est; zilnic înmulţeşte minciuni şi pustiire; şi ei fac un legământ cu asirienii, şi untdelemnul este dus în Egipt.