1 A tunci din pântecele peştelui Iona s-a rugat DOMNULUI Dumnezeul său,
2 Şi a spus: Din cauza necazului meu am strigat către DOMNUL iar el m-a ascultat; din pântecele iadului am strigat [şi] mi-ai auzit vocea.
3 Pentru că m-ai aruncat în adânc, în mijlocul mărilor, şi potopurile m-au încercuit; toate talazurile tale şi valurile tale au trecut peste mine.
4 Atunci am spus: Sunt aruncat dinaintea ochilor tăi; totuşi din nou voi privi spre templul tău sfânt.
5 Apele m-au încercuit, până la suflet; adâncul m-a învăluit; papura era împletită în jurul capului meu.
6 Am coborât până la poalele munţilor; pământul cu zăvoarele lui [era ]în jurul meu pentru totdeauna; totuşi ai scos viaţa mea din putrezire, DOAMNE, Dumnezeul meu.
7 Când sufletul meu a leşinat în mine mi-am amintit de DOMNUL; şi rugăciunea mea a intrat la tine, în templul tău sfânt.
8 Cei care dau atenţie la deşertăciuni mincinoase îşi părăsesc propria lor milă.
9 Dar îţi voi sacrifica cu vocea mulţumirii, voi împlini ceea ce am promis. Salvarea [este] a DOMNULUI.
10 Şi DOMNUL i-a vorbit peştelui şi l-a vărsat pe Iona pe uscat.