TSK · Tit 3:2

Tu de asemenea mi-ai dat scutul salvării tale; și bunătatea ta m-a făcut mare.

Un martor fals [care] vântură minciuni și cel ce seamănă discordie între frați.

Mai bine să locuiești într-un colț al acoperișului casei, decât cu o femeie arțăgoasă și într-o casă largă.

Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine, pentru că [eu] sunt blând și umil în inimă; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Nici hoții, nici lacomii, nici bețivii, nici defăimătorii, nici jecmănitorii, nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.

Și, eu însumi, Pavel, vă implor prin blândețea și bunăvoința lui Cristos, eu care în prezență [sunt] înjosit printre voi, dar, fiind absent, sunt cutezător față de voi,

Dar rodul Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința,

Așadar, cât avem ocazie, să facem bine tuturor, dar mai ales celor din casa credinței.

Orice amărăciune și furie și mânie și strigăte și vorbire rea să fie înlăturate de la voi, împreună cu toată răutatea;

Îmbrăcați-vă de aceea ca aleșii lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, [cu] adâncuri ale îndurărilor, bunătate, umilință a minții, blândețe, îndelungă răbdare,

Acum, vă îndemnăm, fraților, avertizați pe cei insubordonați, mângâiați pe cei slabi de fire, sprijiniți pe cei slabi, fiți răbdători față de toți.

În același fel, soțiile [lor] [să fie] onorabile, nu defăimătoare, cumpătate, credincioase în toate.

¶ De aceea, preaiubiții mei frați, fiecare om să fie grăbit la auzire, încet la vorbire, încet la furie;

¶ Nu vorbiți de rău unii pe alții, fraților. Cel ce vorbește de rău pe un frate și judecă pe fratele lui, vorbește de rău despre lege și judecă legea; dar dacă judeci legea, nu ești înfăptuitor al legii, ci judecător.

Onorați pe toți. Iubiți pe frați. Temeți-vă de Dumnezeu. Onorați pe împărat.

Fiindcă cel ce voiește să iubească viața și să vadă zile bune să își înfrâneze limba de la rău și buzele sale să nu vorbească viclenie;

Dar mai ales pe cei ce umblă după carne în pofta necurăției și disprețuiesc domnia. Înfumurați, încăpățânați, nu le este frică să vorbească rău despre demnități,

Dar aceştia vorbesc de rău lucrurile pe care de fapt nu le ştiu; dar [în] ce înţeleg, în mod natural, ca dobitoace fără raţiune, în acelea se corup pe ei înşişi.