TSK · Iov 17:9

Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David era tot mai tare, şi casa lui Saul mergea slăbind.

Departe de mine gîndul să vă dau dreptate! Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.

De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

Şi cînd se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

Îmi spăl mînile în nevinovăţie, şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne,

Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

Cum trece vîrtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii vecinice. -

Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -

Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfîntă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; ceice vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.

Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. -

Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!