TSK · Psalmi 123:4

Filisteanul s'a uitat, şi cînd a zărit pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.

Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!

N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.

,,Femei fără grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvîntul meu!

Moabul, era neturburat din tinereţa lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr'un vas în altul, şi nu era dus în robie. De aceea i s'a păstrat gustul, şi nu i s'a schimbat mirosul.``

Am auzit de fudulia mîndrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semeţirea lui, şi de inima lui îngîmfată.``

Căci toţi Atenienii şi străinii, cari stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou.

Pe cînd vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: ,,Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.``