TSK · Isaia 59:11

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta.

Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor, şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: ,Doamne, sînt în necaz, ajută-mă!`

Deaceea hotărîrea de izbăvire este departe de noi şi mîntuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina, şi iată întunerecul, lucirea, şi umblăm în negură!

,,O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrămi, aş plînge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

Nu strigă către Mine din inimă, ci se bocesc în aşternutul lor; turbează după grîu şi must, şi se răzvrătesc împotriva Mea.