TSK · Psalmi 102:5

Şi în toţi anii era aşa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plîngea şi nu mînca.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

Depărtaţi-vă dela mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plîngerii mele!

Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -