كل أسفار Fidela

1 Samuel 14

Fidela · الأصحاح 14

31 أصحاحات

Fidela / 1 Samuel / الأصحاح 14

Fidela · الأصحاح 14

1 Ș i s-a întâmplat într-o zi, că Ionatan, fiul lui Saul, a spus tânărului care îi purta armura: Vino, să trecem la garnizoana filistenilor, care [este] de cealaltă parte. Dar nu a spus tatălui său.

2 Și Saul a rămas în cea mai îndepărtată parte a Ghibei, sub un pom de rodii, care [este ]în Migron; și poporul care [era] cu el era cam șase sute de bărbați.

3 Și Ahiia, fiul lui Ahitub, fratele lui Icabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul DOMNULUI în Șilo, purta un efod. Și poporul nu știa că Ionatan era plecat.

4 Și între trecători, prin care Ionatan căuta să treacă la garnizoana filistenilor, [era] o stâncă ascuțită de o parte și o stâncă ascuțită de cealaltă parte; și numele uneia [era] Boțeț și numele celeilalte, Sene.

5 Vârful uneia [era ]situat spre nord, în dreptul Micmașului, și celălalt spre sud, în dreptul Ghibei.

6 Și Ionatan a spus tânărului care îi purta armele: Vino, să trecem la garnizoana acestor necircumciși; poate că DOMNUL va lucra pentru noi, pentru că nu [este ]vreo piedică[ ]pentru DOMNUL să salveze prin mulți sau prin puțini.

7 Și purtătorul său de arme i-a spus: Fă tot ce [este] în inima ta, întoarce-te; iată, eu [sunt] cu tine conform inimii tale.

8 Atunci a spus Ionatan: Iată, vom trece la [acești] oameni și ne vom arăta lor.

9 Dacă ne spun astfel: Rămâneți până venim noi la voi; atunci vom sta liniștiți în locul nostru și nu ne vom urca la ei.

10 Dar dacă ne spun astfel: Urcați la noi; atunci vom urca, pentru că DOMNUL i-a dat în mâna noastră; și aceasta [va fi] un semn pentru noi.

11 Și amândoi s-au arătat garnizoanei filistenilor; și filistenii au spus: Iată, evreii ies din găurile unde s-au ascuns.

12 Și oamenii garnizoanei au răspuns lui Ionatan și purtătorului său de arme și au spus: Urcați la noi și vă vom arăta ceva. Și Ionatan a spus purtătorului său de arme: Urcă după mine, pentru că DOMNUL i-a dat în mâna lui Israel.

13 Și Ionatan s-a cățărat cu mâinile și cu picioarele și purtătorul său de arme după el; și ei cădeau înaintea lui Ionatan și purtătorul său de arme ucidea după el.

14 Și acest prim măcel, pe care Ionatan și purtătorul său de arme l-au făcut, a fost cam de douăzeci de oameni, pe o [întindere] cam de o jumătate de pogon de pământ, [pe care ]o pereche de [boi l-ar putea ara].

15 Și a fost un tremur în tabără, în câmp și în tot poporul; garnizoana și jefuitorii, au tremurat și ei, iar pământul s-a cutremurat; astfel a fost un foarte mare tremur.

16 ¶ Și paznicii lui Saul din Ghibea lui Beniamin au privit; și, iată, mulțimea se împrăștia și se doborau [unul pe altul].

17 Atunci a spus Saul poporului care [era] cu el: Numărați acum și vedeți cine a plecat dintre noi. Și după ce au numărat, iată, Ionatan și purtătorul său de arme nu [erau acolo].

18 Și Saul i-a spus lui Ahiia: Adu aici chivotul lui Dumnezeu. Căci chivotul lui Dumnezeu era în acele zile cu copiii lui Israel.

19 Și s-a întâmplat, în timp ce Saul vorbea cu preotul, că zgomotul care [era] în oștirea filistenilor continua și creștea; și Saul a spus preotului: Trage-ți mâna.

20 Și Saul și tot poporul care [era] cu el s-au adunat și au venit la bătălie; și, iată, sabia fiecărui om era împotriva semenului său: [și era ]o foarte mare nimicire.

21 Mai mult, evreii [care] erau cu filistenii de mai înainte, care se urcaseră cu ei în tabără [din ținutul ]dimprejur, chiar și ei [s-au întors ]să fie cu israeliții care [erau] cu Saul și cu Ionatan.

22 De asemenea, toți bărbații lui Israel care se ascunseseră în muntele Efraim, [când] au auzit că filistenii au fugit, chiar și ei i-au urmărit necontenit în bătălie.

23 Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi; și bătălia a trecut înspre Bet-Aven.

24 ¶ Și bărbații lui Israel erau tulburați în acea zi, fiindcă Saul conjurase poporul, spunând: Blestemat [fie] omul care mănâncă mâncare până seara, [până] mă voi răzbuna de dușmanii mei. Astfel că nimeni din popor nu a gustat mâncare.

25 Și toți [cei] ai țării au intrat într-o pădure și era miere pe pământ.

26 Și când poporul a intrat în pădure, iată, mierea picura; dar nimeni nu și-a dus mâna la gură, pentru că poporul s-a temut de jurământ.

27 Dar Ionatan nu auzise când tatăl său poruncise poporului cu jurământ; de aceea și-a întins capătul toiagului care [era] în mâna sa și l-a înmuiat într-un fagure de miere și și-a dus mâna la gură; și ochii i s-au luminat.

28 Atunci a răspuns unul din popor și a zis: Tatăl tău cu strictețe a poruncit poporului cu un jurământ, spunând: Blestemat [fie] omul care mănâncă [ceva] mâncare astăzi. Și poporul era obosit.

29 Atunci Ionatan a spus: Tatăl meu a tulburat țara; vedeți, vă rog, cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din această miere.

30 Cu cât mai mult poporul, dacă ar fi mâncat astăzi liber din prada dușmanilor săi, pe care a găsit-[o]? Nu ar fi fost acum un mai mare măcel între filisteni?

31 Și au lovit pe filisteni în acea zi de la Micmaș până la Aialon; și poporul era foarte obosit.

32 Și poporul s-a năpustit asupra prăzii și au luat oi și boi și viței și [i]-au înjunghiat pe pământ; și poporul a mâncat cu sânge.

33 Atunci i-au spus lui Saul, spunând: Iată, poporul păcătuiește împotriva DOMNULUI, în aceea că mănâncă cu sânge. Și el a spus: Ați călcat legea; rostogoliți-mi acum o piatră mare.

34 Și Saul a spus: Răspândiți-vă printre popor și spuneți-le: Aduceți-mi aici fiecare boul său și fiecare oaia sa și înjunghiați-[le] aici și mâncați; și nu păcătuiți împotriva DOMNULUI, mâncând cu sânge. Și tot poporul a adus în noaptea aceea fiecare boul său și [i]-au înjunghiat acolo.

35 Și Saul a zidit un altar DOMNULUI; acela a fost primul altar pe care l-a zidit el DOMNULUI.

36 ¶ Și Saul a spus: Să coborâm după filisteni noaptea și să îi prădăm până la lumina dimineții; și să nu lăsăm niciun om dintre ei. Iar ei i-au spus: Fă tot ce ți se pare bine. Atunci preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu.

37 Și Saul a cerut sfat de la Dumnezeu: Să cobor după filisteni, îi vei da în mâna lui Israel? Dar el nu i-a răspuns în acea zi.

38 Și Saul a spus: Apropiați-vă aici, toți mai marii poporului și discerneți și vedeți prin cine a fost [făcut ]acest păcat astăzi.

39 Fiindcă, [precum ]DOMNUL, care salvează pe Israel, trăiește, dacă ar fi prin Ionatan, fiul meu, va muri. Dar nu [a fost ]niciun om din tot poporul [care ]să îi răspundă.

40 Atunci a spus către tot Israelul: Stați voi de o parte și eu și Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte. Și poporul a spus lui Saul: Fă ce ți se pare bine.

41 De aceea Saul a spus DOMNULUI Dumnezeul lui Israel: Dă un [sorț ]întreg. Și Saul și Ionatan au fost aleși; dar poporul a scăpat.

42 Și Saul a spus: Aruncați [sorți ]între mine și Ionatan, fiul meu. Și Ionatan a fost ales.

43 Atunci Saul i-a spus lui Ionatan: Spune-mi ce ai făcut. Și Ionatan i-a spus și a zis: Am gustat doar puțină miere cu capătul toiagului care [era] în mâna mea [și,] iată, voi muri.

44 Și Saul a răspuns: Astfel să facă Dumnezeu și încă mai mult; fiindcă vei muri negreșit, Ionatane.

45 Și poporul a spus lui Saul: Să moară Ionatan, care a lucrat această mare salvare în Israel? Nicidecum; [precum] DOMNUL trăiește, niciun fir de păr din capul său nu va cădea la pământ, pentru că astăzi el a lucrat cu Dumnezeu. Astfel poporul l-a salvat pe Ionatan, încât nu a murit.

46 Și Saul a încetat să urmărească pe filisteni; și filistenii au mers la locul lor.

47 ¶ Astfel Saul a luat împărăția peste Israel și a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi de fiecare parte, împotriva Moabului și împotriva copiilor lui Amon și împotriva Edomului și împotriva împăraților din Țoba și împotriva filistenilor; și oriunde se întorcea, [îi ]chinuia.

48 Și a adunat o oștire și a lovit pe amaleciți și a eliberat pe Israel din mâinile celor care îl jefuiau.

49 Și, fiii lui Saul au fost: Ionatan și Ișvi și Malchișua; și numele celor două fiice ale sale [erau acestea]: numele celei întâi născute, Merab, și numele celei mai tinere, Mical;

50 Și numele soției lui Saul [era] Ahinoam, fiica lui Ahimaaț; și numele căpeteniei oștirii sale [era] Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51 Și Chiș [era] tatăl lui Saul; și Ner, tatăl lui Abner, [era ]fiul lui Abiel.

52 Și a fost război greu împotriva filistenilor în toate zilele lui Saul; și când Saul vedea vreun bărbat tare, sau vreun viteaz, îl lua la el.