Iată, mi-ai făcut zilele [cât] un lat de palmă; și vârsta mea [este] ca nimic înaintea ta; cu adevărat fiecare om, în starea lui cea mai bună, este întru totul deșertăciune. Selah.
TSK
TSK · Ecclesiast 1:2
مراجع Treasury of Scripture Knowledge في Fidela.
Omul este asemănător deșertăciunii, zilele lui sunt ca o umbră care trece.
Atunci m-am uitat la toate lucrările pe care mâinile mele le-au lucrat și la osteneala cu care m-am ostenit ca să o fac, și iată, totul [era] deșertăciune și chinuire a duhului și nu [era] niciun folos sub soare.
¶ De aceea am urât viața, pentru că lucrarea ce se face sub soare [este] apăsătoare pentru mine, căci totul [este] deșertăciune și chinuire a duhului.
Pentru că este un om a cărui muncă [este] în înțelepciune și în cunoaștere și în echitate; totuși unui om care nu a muncit în acestea va lăsa el aceasta [ca] partea lui. Și aceasta [este] deșertăciune și un mare rău.
Pentru că [Dumnezeu] dă unui om ce [este] bun în ochii săi, înțelepciune și cunoaștere și bucurie; dar celui păcătos îi dă osteneala să adune și să îngrămădească, pentru ca el să dea [celui ce este] bun înaintea lui Dumnezeu. Și aceasta este deșertăciune și chinuire a duhului.
¶ Din nou, am luat în considerare toată osteneala și fiecare lucrare dreaptă, pentru aceasta un om este invidiat de aproapele său. Aceasta [este] de asemenea deșertăciune și chinuire a duhului.
Fără sfârșit [este] tot poporul [și] toți ce au fost înaintea lor; de asemenea cei ce vor veni mai pe urmă nu se vor bucura de el. Cu adevărat și aceasta[ este] deșertăciune și chinuire a duhului.
¶ Văzând că sunt multe lucruri care înmulțesc deșertăciunea, cu ce [este] omul mai bun?
De aceea îndepărtează întristarea din inima ta și pune deoparte răul din carnea ta, căci copilăria și tinerețea [sunt ]deșertăciune.
Căci creatura a fost supusă deșertăciunii nu de bunăvoie, ci din cauza celui ce a supus-[o] în speranță,