1 Ş i după ce aceste lucruri s-au terminat, prinţii au venit la mine, spunând: Poporul lui Israel şi preoţii şi leviţii nu s-au separat de popoarele ţărilor, [ci au făcut] conform cu urâciunile lor, ale canaaniţilor, ale hitiţilor, ale pereziţilor, ale iebusiţilor, ale amoniţilor, ale moabiţilor, ale egiptenilor şi ale amoriţilor.
2 Pentru că au luat dintre fiicele lor pentru ei înşişi şi pentru fiii lor; astfel încât sămânţa sfântă s-a amestecat cu popoarele [acestor ]ţări; da, mâna prinţilor şi a conducătorilor a fost cea dintâi în această fărădelege.
3 Şi când am auzit acest lucru, mi-am rupt haina şi mantaua şi mi-am smuls perii din cap şi din barbă şi m-am aşezat înmărmurit.
4 Atunci s-au adunat la mine toţi cei care tremurau la cuvintele Dumnezeului lui Israel, din cauza fărădelegii celor care fuseseră duşi [în captivitate]; şi am şezut înmărmurit până la sacrificiul de seară.
5 ¶ Şi la sacrificiul de seară m-am ridicat din tristeţea mea; şi după ce mi-am rupt haina şi mantaua, am căzut pe genunchi şi mi-am întins mâinile către DOMNUL Dumnezeul meu.
6 Şi am spus: O Dumnezeul meu, roşesc şi îmi este ruşine să îmi ridic faţa către tine, Dumnezeul meu, pentru că nelegiuirile noastre s-au înmulţit până peste capetele [noastre] şi fărădelegea noastră a crescut până la ceruri.
7 Din zilele părinţilor noştri [am fost] într-o mare fărădelege până în această zi; şi din cauza nelegiuirilor noastre am fost noi, împăraţii noştri [şi] preoţii noştri, daţi în mâna împăraţilor ţărilor, sabiei, captivităţii, şi prăzii, şi ruşinii feţei, precum [este] în această zi.
8 Şi acum pentru scurt timp [s-][a] [arătat ]har de la DOMNUL Dumnezeul nostru, pentru a ne lăsa o rămăşiţă să scape şi să ne dea un piron în locul său sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină înviorare în robia noastră.
9 Pentru că noi [eram] robi; totuşi Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în robia noastră, ci [şi]-a întins milă spre noi înaintea feţei împăraţilor Persiei, pentru a ne da înviorare, ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru şi să reparăm pustiirile ei şi să ne dea un zid în Iuda şi în Ierusalim.
10 Şi acum, Dumnezeul nostru, ce să spunem noi după aceasta? Pentru că am părăsit poruncile tale,
11 Pe care le-ai poruncit prin servitorii tăi, profeţii, spunând: Ţara în care mergeţi pentru a o stăpâni, este o ţară necurată prin murdăria popoarelor ţărilor, prin urâciunile lor, care au umplut-o de la o margine la alta prin necurăţia lor.
12 De aceea acum să nu daţi pe fiicele voastre fiilor lor, nici să nu luaţi pe fiicele lor pentru fiii voştri, nici să nu căutaţi vreodată pacea lor sau bogăţia lor; ca să fiţi tari şi să mâncaţi bunătatea ţării şi să [o] lăsaţi ca moştenire copiilor voştri pentru totdeauna.
13 Şi, după toate câte au venit asupra noastră pentru faptele noastre rele şi pentru fărădelegea noastră mare, văzând că tu Dumnezeul nostru ne-ai pedepsit mai puţin decât [merită ]nelegiuirile noastre şi ne-ai dat o [astfel ]de eliberare ca aceasta;
14 Să călcăm noi din nou poruncile tale şi să ne încuscrim cu popoarele acestor urâciuni? Nu te vei mânia pe noi până [ne] vei mistui, astfel încât să nu [fie] nicio rămăşiţă nici scăpare?
15 DOAMNE Dumnezeul lui Israel, tu [eşti] drept, pentru că noi rămânem [un popor] scăpat, precum [este] în această zi; iată, noi [suntem] înaintea ta în fărădelegile noastre, pentru că nu putem sta în picioare înaintea ta din această cauză.