TSK · Geneza 23:2

Atunci Avram [şi-]a mutat cortul şi a venit şi a locuit în câmpia lui Mamre, care [este] în Hebron; şi a zidit acolo un altar DOMNULUI.

Şi Isaac a adus-o în cortul mamei sale, Sara, şi a luat-o pe Rebeca şi ea a devenit soţia lui; şi a iubit-o şi Isaac a fost mângâiat după [moartea] mamei sale.

Şi Iosif a căzut pe faţa tatălui său şi a plâns peste el şi l-a sărutat.

Și au urcat pe la sud și au venit la Hebron; unde [erau] Ahiman, Șeșai și Talmai, copiii lui Anac. (Acum Hebronul a fost zidit cu șapte ani înaintea Țoanului în Egipt.)

Şi copiii lui Israel l-au plâns pe Moise treizeci de zile în câmpiile Moabului; şi zilele plânsului [şi] jelirii pentru Moise s-au sfârşit.

De aceea, Hebronul a ajuns moștenirea lui Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, până în ziua aceasta, pentru că a urmat pe deplin pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel.

Și Iuda a mers împotriva canaaniților, care locuiau în Hebron, (și numele Hebronului [a fost] mai înainte Chiriat-Arba) și i-au ucis pe Șeșai și pe Ahiman și pe Talmai.

Și Samuel a murit; și toți israeliții s-au adunat și l-au plâns și l-au înmormântat în casa lui, la Rama. Și David s-a ridicat și a coborât în pustiul Paran.

Și au jelit și au plâns și au postit până seara, pentru Saul și pentru Ionatan, fiul său, și pentru poporul DOMNULUI și pentru casa lui Israel, deoarece căzuseră prin sabie.

Și timpul cât David a fost împărat în Hebron, peste casa lui Iuda, a fost șapte ani și șase luni.

În Hebron a domnit peste Iuda șapte ani și șase luni; și în Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani peste tot Israelul și Iuda.

Și Ieremia a plâns pentru Iosia și toți cântăreții și cântărețele au vorbit despre Iosia în plângerile lor până în această zi și le-au făcut o rânduială în Israel, și, iată, ele [sunt ]scrise în plângeri.

De aceea astfel spune DOMNUL referitor la Ioiachim fiul lui Iosia împăratul lui Iuda: Ei nu vor plânge pentru el, [spunând]: Ah fratele meu! sau: Ah soră! Ei nu vor plânge pentru el, [spunând]: Ah doamne! sau: Ah gloria sa!

Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.

Și [niște] bărbați pioși l-au dus pe Ștefan [pentru a-l înmormânta] și[ ]au făcut pentru el un mare bocet.