TSK · Geneza 30:1

¶ Şi au plecat de la Betel; şi mai era doar puţin drum [până ]să ajungă la Efrata; şi Rahela a intrat în durerile naşterii şi avea travaliu greu.

Și dacă te porți astfel cu mine, ucide-mă, te rog, ucide-mă, dacă am găsit favoare înaintea ochilor tăi; și nu mă lăsa să văd nenorocirea mea.

Și când era timpul ca Elcana să aducă [ofrandă], el dădea porții soției sale Penina și la toți fiii și fiicele ei.

Iar el a mers în pustiu cale de o zi şi a ajuns şi a şezut sub un ienupăr; şi a cerut ca sufletul lui să moară şi a spus: Este destul; acum, DOAMNE, ia-mi viaţa, pentru că nu [sunt] mai bun decât părinţii mei.

¶ De ce nu am murit eu din pântece? [De ce] [nu] mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?

Căci furia omoară pe nebun și invidia ucide pe cel prost.

De asemenea l-au invidiat pe Moise în tabără [și] pe Aaron, sfântul DOMNULUI.

Mormântul și pântecele sterp [și] pământul [care] nu este umplut cu apă și focul [care ]nu spune: [Este] destul!

¶ Blestemată [fie] ziua în care am fost născut; să nu fie binecuvântată ziua în care mama mea m-a născut.

(Fiindcă discipolii lui se duseseră în cetate să cumpere mâncare).

Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăință până la salvare irevocabilă; dar întristarea lumii lucrează moarte.

Fiindcă și noi am fost odinioară neînțelepți, neascultători, înșelați, servind diverselor pofte și plăceri, trăind în răutate și invidie, plini de ură [și] urându-ne unii pe alții.

Gândiți că în zadar spune scriptura: Duhul care locuiește în noi poftește spre invidie?