TSK · Isaia 1:9

Iar el a spus: Să nu se mânie Domnul şi voi mai vorbi doar de această dată: De ar fi cumva [doar] zece găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu[ o] voi distruge din cauza a zece.

[Şi că] toată ţara ei [este] pucioasă şi sare, arzând, că nu este semănată, nici nu rodeşte, nici nu creşte vreo iarbă în ea, ca dărâmarea Sodomei şi Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a dărâmat DOMNUL în furia sa şi în mânia sa,

¶ Dar totuşi în aceasta [va] [rămâne ]o zecime şi [ea ]se va întoarce şi va fi mâncată ca un ulm şi ca un stejar a căror viaţă [este ]în ei, când [îşi] scutură [frunzele;] [tot astfel ]sămânţa sfântă [va fi ]viaţa acesteia.

¶ Totuşi struguri de cules vor fi lăsaţi în ea, ca scuturarea unui măslin, două [sau ]trei boabe pe vârful celei mai înalte crengi, patru [sau ]cinci pe cele mai roditoare ramuri ale acestuia, spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel.

¶ Când va fi astfel în mijlocul ţării printre oameni, [va fi] ca scuturarea unui măslin [şi][ ]precum strugurii culeşi după ce recoltarea este gata.

Şi rămăşiţa care a scăpat din casa lui Iuda va prinde din nou rădăcină în jos şi va avea rod în sus,

Fiindcă pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa păcatului Sodomei, care a fost doborâtă ca într-un moment și mâinile [nimănui] nu au rămas pe ea.

Totuși, iată, va fi lăsată în el o rămășiță care va fi scoasă, [deopotrivă] fii și fiice; iată, ei vor ieși la voi și voi veți vedea calea lor și facerile lor; și veți fi mângâiați referitor la răul pe care l-am adus asupra Ierusalimului, [da], referitor la tot ce am adus asupra lui.

Am doborât [pe unii ]dintre voi, cum a dărâmat Dumnezeu Sodoma și Gomora, și ați fost ca un tăciune smuls din foc; totuși nu v-ați întors la mine, spune DOMNUL.

De aceea, precum eu trăiesc, spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, negreşit Moabul va fi ca Sodoma şi copiii lui Amon ca Gomora, [locul] înmulţirii urzicilor şi ocnelor de sare şi o pustiire veşnică, restul poporului meu îi va prăda, şi rămăşiţa poporului meu îi va stăpâni.

Fiindcă strâmtă [este] poarta și îngustă [este] calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o găsesc.

Isaia, de asemenea, strigă despre Israel: Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării,[ ]o rămășiță va fi salvată.

Dar ce îi zice răspunsul lui Dumnezeu? Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu au plecat genunchiul [înaintea chipului] lui Baal.