TSK · Isaia 61:2

Atunci să faci să sune tare trâmbița jubileului în [ziua] a zecea a lunii a șaptea, în ziua ispășirii să faceți să sune trâmbița prin toată țara voastră.

În anul acestui jubileu să întoarceți înapoi, pe fiecare bărbat, la posesiunea lui.

El va înghiţi moartea în victorie; şi Domnul DUMNEZEU va şterge lacrimile de pe toate feţele; şi mustrarea poporului său o va lua de pe tot pământul, fiindcă DOMNUL a vorbit.

Spuneţi-le celor [cu ]inimă temătoare: Fiţi tari, nu vă temeţi; iată, Dumnezeul vostru va veni [cu] răzbunare, Dumnezeu [va veni cu ]o răsplătire; va veni şi vă va salva.

Eu, eu [sunt ]cel care te mângâie; cine [eşti ]tu, să îţi fie frică de un om [care ]va muri şi de fiul omului [care ]va fi făcut [ca ]iarba;

Căci a îmbrăcat dreptatea ca pe un pieptar şi şi[-a pus] pe cap un coif al salvării; şi a îmbrăcat veşmintele răzbunării [ca ]îmbrăcăminte şi a fost acoperit cu zel precum cu o mantie.

Fiindcă ziua răzbunării [este ]în inima mea şi anul răscumpăraţilor mei este aproape.

Şi când vedeţi [aceasta, ]inima voastră se va bucura şi oasele voastre vor înflori ca iarba, şi mâna DOMNULUI va fi cunoscută de toţi servitorii lui şi indignarea [lui ]de toţi duşmanii săi.

Pentru că aceasta [este] ziua DOMNULUI Dumnezeului oștirilor, o zi a răzbunării, ca el să se răzbune pe potrivnicii săi; și sabia va mânca și va fi săturată și îmbătată cu sângele lor, pentru că DOMNUL Dumnezeul oștirilor are un sacrificiu în ținutul din nord lângă râul Eufrat.

Binecuvântați [sunt] cei ce jelesc, pentru că ei vor fi mângâiați.

Binecuvântați [sunteți] [voi], care flămânziți acum, pentru că veți fi săturați. Binecuvântați [sunteți] [voi], care plângeți acum, pentru că veți râde.

Căci acelea vor fi zilele răzbunării, pentru a fi împlinite toate cele scrise.

Care ne mângâie în tot necazul nostru, ca noi să fim în stare să mângâiem pe cei care sunt în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu.

Oprindu-ne să vorbim neamurilor ca să fie salvate, pentru a umple complet [măsura] păcatelor lor totdeauna, căci furia a venit peste ei pe deplin.

Iar însuși Domnul nostru Isus Cristos și Dumnezeu, adică Tatăl nostru, care ne-a iubit și [ne-]a dat mângâiere veșnică și bună speranță prin har,