Fidela / Iov / الأصحاح 29
Fidela · الأصحاح 29
1 M ai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 O, de aș fi ca [în] lunile trecute, ca [în] zilele [când] Dumnezeu mă păstra;
3 Când candela lui strălucea peste capul meu [și când] prin lumina lui umblam [prin] întuneric;
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu [era] peste cortul meu;
5 Când cel Atotputernic mai [era] cu mine, [când] copiii mei [erau] în jurul meu;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 ¶ Când ieșeam la poartă, [trecând] prin cetate, [când] îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau [și] stăteau în picioare.
9 Prinții [își] opreau vorbirea și [își] puneau mâna la gura.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Când urechea [mă] auzea, mă binecuvânta; și când ochiul [mă] vedea, îmi aducea mărturie;
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și [pe cel ce nu avea] pe nimeni să îl ajute.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea [era] ca o robă și o diademă.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza [pe care] nu [o] cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 ¶ Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele [mele] precum nisipul.
19 Rădăcina mea [era] întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Gloria mea [era] proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Mă ascultau [oamenii] și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura [ca] după ploaia târzie.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu [o] doborau.
25 Le alegeam calea și ședeam [drept] mai mare [conducător] și locuiam ca un împărat în armată, ca unul [care] mângâie pe cei ce jelesc.