1 D upă aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în [care] a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Cât [despre] acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu [găsească]; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui [mamei] mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 ¶ De ce nu am murit eu din pântece? [De ce] [nu] mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci[ care] nu au văzut niciodată lumina.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 [Acolo] prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul [este] liber de stăpânul lui.
20 ¶ Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât [în] suflet,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu [vine]; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Care se bucură peste măsură [și] se veselesc când pot găsi mormântul?
23 [De ce se dă lumină] unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit [asupra mea].