1 D ar Iov a răspuns și a zis:
2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 Fiindcă săgețile celui Atotputernic [sunt] în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este [vreun] gust în albușul unui ou?
7 Lucrurile [pe care] sufletul meu a refuzat să le atingă [sunt] ca hrana care mă întristează.
8 ¶ O, de aș avea cererea mea [împlinită] și de [mi]-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce [este] puterea mea ca eu să sper? Și ce [este] sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 [Este] puterea mea puterea pietrelor? Sau [este] carnea mea din aramă?
13 Nu [este] ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 ¶ Celui ce este nenorocit, milă [ar trebui arătată] de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu [și] ei trec precum curgerea pâraielor,
16 Care sunt negricioase din cauza gheții [și] în care zăpada este ascunsă;
17 În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea [mea] și vă temeți.
22 ¶ Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, [care sunt] ca vântul?
27 Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați [o groapă] pentru prietenul vostru.
28 De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă [este] evident dacă mint.
29 Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea [este] în aceasta.
30 Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?