كل أسفار Fidela

Ioan 20

Fidela · الأصحاح 20

21 أصحاحات

Fidela / Ioan / الأصحاح 20

Fidela · الأصحاح 20

1 Î n prima [zi] a săptămânii Maria Magdalena a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric și a văzut piatra luată de pe mormânt.

2 Atunci a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus și le-a spus: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus.

3 De aceea Petru și celălalt discipol au ieșit și au venit la mormânt.

4 Au alergat astfel amândoi împreună și celălalt discipol l-a întrecut pe Petru și a ajuns primul la mormânt.

5 Și, aplecându-se [și uitânduse înăuntru], a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos; totuși nu a intrat.

6 Atunci a venit Simon Petru urmându-l și a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos.

7 Iar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era întins jos cu fâșiile de pânză de in, ci la o parte, împăturit într-un loc.

8 Atunci a intrat și celălalt discipol, care a ajuns primul la mormânt și a văzut și a crezut.

9 Pentru că nu știau încă scriptura că el trebuia să învie dintre morți.

10 ¶ Apoi discipolii s-au întors din nou la ei acasă.

11 Dar Maria stătea în picioare afară lângă mormânt, plângând; și pe când plângea s-a aplecat [și a privit] în mormânt.

12 Și a văzut doi îngeri în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus.

13 Și ei i-au spus: Femeie, de ce plângi? Ea le-a spus: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus.

14 Și după ce a spus acestea, s-a întors înapoi și a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu știa că este Isus.

15 Isus i-a spus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, presupunând că este grădinarul, i-a spus: Domnule, dacă l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus și îl voi lua.

16 Isus i-a spus: Maria. Ea, întorcându-se, i-a spus: Rabuni; care înseamnă, Stăpânule.

17 Isus i-a spus: Nu mă atinge, căci încă nu m-am urcat la Tatăl meu; ci du-te la frații mei și spune-le: Mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru și [la] Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru.

18 Maria Magdalena a venit și a spus discipolilor că l-a văzut pe Domnul și [că el] i-a spus acestea.

19 ¶ Atunci, în seara aceleiași zile, fiind prima [zi] a săptămânii, pe când ușile, unde discipolii erau adunați de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit și a stat în picioare în mijloc și le-a spus: Pace vouă.

20 Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta sa. Atunci discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul.

21 Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu.

22 Și după ce a spus aceasta, a suflat peste ei și le-a spus: Primiți Duhul Sfânt:

23 Oricui remiteți păcatele, le sunt remise; și oricui le rețineți, sunt reținute.

24 Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit Didumos, nu era cu ei când a venit Isus.

25 Ceilalți discipoli i-au spus așadar: Am văzut pe Domnul. Dar el le-a spus: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și [dacă] nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta lui, nicidecum nu voi crede.

26 ¶ Și după opt zile discipolii lui erau din nou înăuntru și Toma [era] cu ei; Isus a venit, ușile fiind închise, și a stat în picioare în mijloc și a spus: Pace vouă.

27 Atunci i-a spus lui Toma: Adu-ți degetul aici și privește mâinile mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta mea; și nu fi fără credință, ci [fii] cu credință.

28 Și Toma a răspuns și i-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu.

29 Isus i-a spus: Toma, pentru că m-ai văzut, ai crezut; binecuvântați [sunt] cei ce nu au văzut și [totuși] au crezut.

30 Și într-adevăr multe alte semne a făcut Isus în prezența discipolilor săi care nu sunt scrise în această carte.

31 Dar acestea sunt scrise, ca [voi] să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; și astfel, crezând, să aveți viață prin numele lui.