TSK · Iona 2:6

Pentru că în mânia mea s-a aprins un foc şi va arde până la cel mai adânc iad şi va mistui pământul cu venitul lui şi va aprinde temeliile munţilor.

El va elibera sufletul lui de la mersul în groapă și viața lui va vedea lumina.

Fiindcă nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe Sfântul tău să vadă putrezirea.

Ce folos [este] în sângele meu, când cobor în groapă? Te va lăuda țărâna? Va vesti ea adevărul tău?

Care prin tăria lui întemeiază munții, [fiind] încins cu putere,

Tu l-ai acoperit cu adâncul precum [cu] o haină, apele au stat deasupra munților.

Grăbește să mă asculți, DOAMNE, duhul meu se sfârșește, nu îți ascunde fața de la mine, ca nu cumva să fiu asemenea celor ce coboară în groapă.

Iată, pentru pace am avut mare amărăciune, dar tu în dragoste mi-[ai scăpat ]sufletul din groapa putrezirii, fiindcă ai aruncat toate păcatele mele în spatele tău.

El a stat în picioare și a măsurat pământul, el a privit și a tulburat națiunile; și munții veșnici au fost împrăștiați, dealurile străvechi s-au plecat; căile lui [sunt] veșnice.

A împlinit-o Dumnezeu față de noi, copiii lor, în aceea că a înviat pe Isus, precum și este scris în psalmul al doilea: Tu ești Fiul meu, astăzi te-am născut.