كل أسفار Fidela

Iosua 14

Fidela · الأصحاح 14

24 أصحاحات

Fidela / Iosua / الأصحاح 14

Fidela · الأصحاح 14

1 Ș i acestea [sunt] [țările] pe care le-au moștenit copiii lui Israel în țara Canaanului, pe care le-au împărțit lor, ca moștenire, preotul Eleazar și Iosua, fiul lui Nun, și capii părinților triburilor copiilor lui Israel.

2 Moștenirea lor [a fost] prin sorț, așa cum poruncise DOMNUL prin mâna lui Moise, la nouă triburi și [la] o jumătate de trib.

3 Fiindcă Moise dăduse moștenirea celor două triburi și jumătății de trib dincolo de Iordan, dar leviților nu le dăduse moștenire între ei.

4 Căci copiii lui Iosif erau două triburi: Manase și Efraim; de aceea nu au dat parte leviților în țară, în afară de cetăți de locuit și împrejurimile lor pentru turmele lor și pentru averea lor.

5 Așa cum poruncise DOMNUL lui Moise, așa au făcut copiii lui Israel și au împărțit țara.

6 ¶ Atunci copiii lui Iuda au venit la Iosua în Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, i-a spus: Tu știi lucrul pe care l-a spus DOMNUL lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și [despre] tine, în Cades-Barnea.

7 Eu [eram] de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, servitorul DOMNULUI, din Cades-Barnea să spionez țara; și i-am adus știre așa cum era în inima mea.

8 Totuși, frații mei care se urcaseră cu mine, au făcut să se topească inima poporului, dar eu l-am urmat pe deplin pe DOMNUL Dumnezeul meu.

9 Și Moise a jurat în ziua aceea, spunând: Negreșit, pământul pe care ți-a călcat piciorul va fi moștenirea ta și a copiilor tăi pentru totdeauna, pentru că l-ai urmat pe deplin pe DOMNUL Dumnezeul meu.

10 Și acum, iată, DOMNUL m-a păstrat viu, așa cum a spus, acești patruzeci și cinci de ani, de când a spus DOMNUL cuvântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustiu; și acum, iată, astăzi [sunt] de optzeci și cinci de ani.

11 Sunt încă tot așa de tare astăzi ca și în ziua în care m-a trimis Moise; cum era tăria mea atunci, așa este tăria mea acum, pentru război, de asemenea pentru a ieși și pentru a intra.

12 Și acum, dă-mi muntele acesta, despre care a vorbit DOMNUL în ziua aceea; fiindcă ai auzit în ziua aceea cum anachimii [erau] acolo și [că] cetățile [erau] mari [și] întărite. Dacă este așa, că DOMNUL [este] cu mine, atunci îi voi alunga, așa cum a spus DOMNUL.

13 Și Iosua l-a binecuvântat și a dat Hebronul ca moștenire lui Caleb, fiul lui Iefune.

14 De aceea, Hebronul a ajuns moștenirea lui Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, până în ziua aceasta, pentru că a urmat pe deplin pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel.

15 Și numele Hebronului [era] mai înainte Chiriat-Arba; [Arba era] un om mare printre anachimi. Și țara s-a odihnit de război.