TSK · Plângeri 2:11

Atunci David și poporul care [era] cu el și-au înălțat vocea și au plâns până nu au mai avut putere să plângă.

Ochiul meu este mistuit din cauza mâhnirii, îmbătrânește din cauza tuturor dușmanilor mei.

Ai milă de mine, DOAMNE, fiindcă sunt în necaz; și cu mâhnire este mistuit ochiul meu, sufletul meu și pântecele meu.

De aceea am spus: Întoarceţi privirea de la mine; voi plânge amar, nu vă osteniţi să mă mângâiaţi, din cauza prădării fiicei poporului meu.

Fiii tăi au leşinat, zac la capătul tuturor străzilor, ca un taur sălbatic într-o plasă, sunt plini de furia DOMNULUI, de mustrarea Dumnezeului tău.

Iată, vocea strigătului fiicei poporului meu din cauza celor care locuiesc într-o țară îndepărtată: Nu [este] DOMNUL în Sion? Nu [este] împăratul lui în [Sion]? De ce mau mâniat cu chipurile lor cioplite [și ]cu deșertăciuni străine?

De aceea acum, astfel spune DOMNUL Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru ce faceți [acest ]mare rău împotriva sufletelor voastre, pentru a stârpi dintre voi bărbat și femeie, prunc și sugar, din Iuda, pentru a nu lăsa pe nimeni să rămână;

Pentru acestea plâng eu; ochiul meu, ochiul meu izvorăște lacrimi, pentru că mângâietorul, care ar trebui să îmi ușureze sufletul, este departe de mine; copiii mei sunt pustiiți pentru că dușmanul a învins.

Ridică-te, strigă în noapte; la începutul gărzilor toarnă-ți inima ca apa înaintea feței Domnului; înalță-ți mâinile spre el pentru viața copilașilor tăi, care leșină de foame la capătul fiecărei străzi.

Chiar și monștrii marini [își] scot sânul [și] își alăptează micuții; fiica poporului meu [a devenit ]crudă, ca struții în pustie.

[Este] mai bine de[ cei] uciși cu sabia decât de [cei] uciși cu foamete, pentru că aceștia lâncezesc, străpunși de [lipsa] roadelor câmpului.