كل أسفار Fidela

Marcu 10

Fidela · الأصحاح 10

16 أصحاحات

Fidela / Marcu / الأصحاح 10

Fidela · الأصحاح 10

1 Ș i s-a sculat de acolo și a venit în ținuturile Iudeii prin partea de dincolo a Iordanului: și din nou au mers mulțimi la el; și așa cum era obișnuit, i-a învățat din nou.

2 Și fariseii au venit la el și l-au întrebat, ispitindu-l: Este legiuit unui bărbat să divorțeze de soția [lui]?

3 Iar el a răspuns și le-a zis: Ce v-a poruncit Moise?

4 Și au spus: Moise a permis să scrie o carte de despărțire și să divorțeze de [ea].

5 Iar Isus a răspuns și le-a zis: Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris el acest precept.

6 Dar de la începutul creației Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască.

7 Din această cauză va lăsa un bărbat pe tatăl său și pe mama [sa] și se va lipi de soția sa.

8 Și cei doi vor fi un singur trup; așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.

9 De aceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.

10 Și în casă, discipolii lui l-au întrebat din nou despre același [lucru].

11 Iar el le-a spus: Oricine va divorța de soția lui și se va căsători cu alta, comite adulter împotriva ei.

12 Și dacă o femeie va divorța de soțul ei și va fi căsătorită cu altul, ea comite adulter.

13 ¶ Și i-au adus copilași ca să îi atingă, dar discipolii i-au mustrat pe aceia care [îi] aduceau.

14 Iar Isus, văzând, s-a supărat foarte mult și le-a spus: Lăsați copilașii să vină la mine și nu îi opriți; fiindcă a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu.

15 Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea.

16 Și luându-i în brațe, [și]-a pus mâinile peste ei și i-a binecuvântat.

17 ¶ Și după ce a ieșit la drum, a venit unul alergând și a îngenuncheat înaintea lui și l-a întrebat: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață eternă?

18 Iar Isus i-a spus: De ce mă numești bun? Nimeni nu [este] bun decât unul, [adică,] Dumnezeu.

19 Poruncile le cunoști: Să nu comiți adulter, Să nu ucizi, Să nu furi, Să nu aduci mărturie falsă, Să nu înșeli, Să onorezi pe tatăl tău și pe mama [ta].

20 Iar el a răspuns și i-a zis: Învățătorule, toate acestea le[-]am păzit din tinerețea mea.

21 Atunci Isus, privindu-l, l-a iubit și i-a spus: Un lucru îți lipsește; du-te, vinde orice ai și dă săracilor și vei avea tezaur în cer; și ridicând crucea, vino și urmează-mă.

22 Iar el s-a întristat la acel cuvânt și a plecat mâhnit, pentru că avea multe averi.

23 Și Isus uitându-se împrejur, le-a spus discipolilor săi: Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății.

24 Și discipolii au fost înmărmuriți la cuvintele lui. Iar Isus răspunde din nou și le zice: Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu.

25 Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în împărăția lui Dumnezeu.

26 Și au fost înmărmuriți peste măsură, spunând între ei: Atunci cine poate fi salvat?

27 Și Isus uitându-se la ei, spune: La oameni [este] imposibil, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt posibile.

28 Atunci Petru a început să îi spună: Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat.

29 Iar Isus a răspuns și a zis: Adevărat vă spun: Nu este niciun om care a lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii, sau pământuri, din cauza mea și a evangheliei,

30 Și [care] să nu primească cumva însutit acum în acest timp, case și frați și surori și mame și copii și pământuri, cu persecuții; și în lumea ce vine, viață eternă.

31 Dar mulți [care sunt] cei dintâi vor fi cei de pe urmă și cei de pe urmă vor fi cei dintâi.

32 ¶ Și erau pe cale, urcându-se la Ierusalim; și Isus mergea înaintea lor; și erau uimiți; și pe când îl urmau, le era teamă. Și i-a strâns din nou pe cei doisprezece și a început să le spună ce lucruri i se vor întâmpla,

33 [Spunând:] Iată, ne urcăm la Ierusalim; și Fiul omului va fi predat marilor preoți și scribilor; și îl vor condamna la moarte și îl vor preda neamurilor.

34 Și îl vor batjocori și îl vor biciui și îl vor scuipa și îl vor ucide; și a treia zi va învia.

35 ¶ Și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, vin la el, spunând: Învățătorule, voim ca să ne faci ce vom cere.

36 Iar el le-a spus: Ce voiți să vă fac?

37 Iar ei i-au spus: Dă-ne ca să ședem unul la dreapta ta și celălalt la stânga ta, în gloria ta.

38 Dar Isus le-a spus: Nu știți ce cereți. Puteți bea paharul pe care îl beau eu? Și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat eu?

39 Iar ei i-au spus: Putem. Iar Isus le-a spus: Într-adevăr veți bea paharul pe care îl beau eu; și cu botezul cu care sunt botezat eu, veți fi botezați;

40 Dar a ședea la dreapta și la stânga mea nu este al meu a da; ci [va fi dat celor] pentru care a fost pregătit.

41 Și după ce au auzit cei zece, au început să se supere foarte mult pe Iacov și Ioan.

42 Dar Isus, chemându-i, le spune: Știți că toți cei socotiți că domnesc peste neamuri exercită domnie asupra lor; și mai marii lor exercită autoritate asupra lor.

43 Dar între voi nu va fi așa; ci oricine voiește să devină mare printre voi, va fi servitorul vostru.

44 Și oricine dintre voi voiește să devină primul, va fi rob tuturor.

45 Căci chiar Fiul omului a venit nu ca să fie servit, ci ca să servească și ca să-și dea viața, o răscumpărare pentru mulți.

46 ¶ Și au venit la Ierihon; și pe când ieșea el din Ierihon cu discipolii săi și [cu] o mare mulțime, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea lângă drumul mare cerșind.

47 Și auzind că era Isus din Nazaret, a început să strige și spunea: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine.

48 Și mulți îi porunceau să tacă; dar el striga și mai mult: Fiul lui David, ai milă de mine.

49 Și Isus oprindu-se a poruncit să fie chemat. Și au chemat pe orb, spunându-i: Îndrăznește, ridică-te, el te cheamă.

50 Și el, aruncându-și haina, s-a sculat și a venit la Isus.

51 Și Isus, răspunzând, îi zice: Ce voiești să îți fac? Iar orbul i-a spus: Doamne, să primesc vedere.

52 Și Isus i-a spus: Du-te; credința ta te-a făcut sănătos. Și îndată și-a primit vederea și l-a urmat pe Isus pe cale.