Fidela / Marcu / الأصحاح 14
Fidela · الأصحاح 14
1 D upă două zile era [sărbătoarea ]paștelui și a azimelor; și preoții de seamă și scribii căutau cum să îl prindă prin viclenie să [îl] ucidă.
2 Dar spuneau: Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare a poporului.
3 ¶ Și fiind [el] în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea el la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu ulei parfumat de mir de nard curat, foarte prețios; și a spart vasul și a turnat [mirul] pe capul lui.
4 Și erau unii supărați în ei înșiși și spuneau: Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de mir?
5 Fiindcă acesta s-ar fi putut vinde pe mai mult de trei sute de dinari și s-ar fi dat [banii] la săraci. Și cârteau împotriva ei.
6 Dar Isus a spus: Lăsați-o în pace; de ce o tulburați? A lucrat o lucrare bună față de mine.
7 Fiindcă pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și oricând voiți, puteți să le faceți bine; dar pe mine nu mă aveți totdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut; a venit dinainte ca să îmi ungă trupul pentru înmormântare.
9 Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, prin întreaga lume și ce a făcut ea va fi spus, ca o amintire despre ea.
10 Și Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoții de seamă să li-l trădeze.
11 Și când au auzit, s-au bucurat și au promis să îi dea bani. Și căuta cum să îl trădeze la un moment potrivit.
12 ¶ Și în prima zi a azimelor, când înjunghiau paștele, discipolii lui i-au spus: Unde voiești să mergem și să pregătim ca să mănânci paștele?
13 Și a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: Mergeți în cetate și acolo veți întâlni un om purtând un ulcior de apă; urmați-l.
14 Și oriunde va intra, spuneți stăpânului casei: Învățătorul spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei?
15 Și el vă va arăta o cameră mare de sus, așternută [și] pregătită; acolo să pregătiți pentru noi.
16 Și discipolii lui s-au dus și au intrat în cetate și au găsit așa cum le spusese; și au pregătit paștele.
17 ¶ Și [după ce] s-a făcut seară, a venit cu cei doisprezece.
18 Și pe când ședeau ei și mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun: Unul dintre voi care mănâncă cu mine mă va trăda.
19 Și au început să se întristeze și să îi spună unul câte unul: [Sunt] eu? Și altul: [Sunt] eu?
20 Iar el a răspuns și le-a zis: [Este] unul dintre cei doisprezece, care înmoaie cu mine în farfurie.
21 Într-adevăr, Fiul omului se duce așa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă el niciodată nu s-ar fi născut.
22 ¶ Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâine și a binecuvântat și a frânt[-o] și le-a dat și a spus: Luați, mâncați; acesta este trupul meu.
23 Și a luat paharul și după ce a adus mulțumiri, le-a dat; și toți au băut din el.
24 Și le-a spus: Acesta este sângele meu, al noului testament, care se varsă pentru mulți.
25 Adevărat vă spun: Nicidecum nu voi mai bea din rodul viței, până în acea zi când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu.
26 ¶ Și după ce au cântat un imn, au ieșit înspre muntele Măslinilor.
27 Și Isus le-a spus: Voi toți vă veți poticni din cauza mea în această noapte, pentru că este scris: Voi bate păstorul și oile se vor împrăștia.
28 Dar după ce eu voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea.
29 Dar Petru i-a spus: Chiar dacă toți se vor poticni, totuși eu nu.
30 Iar Isus i-a zis: Adevărat îți spun că: Astăzi, [chiar] în această noapte, înainte de a cânta cocoșul de două ori, mă vei nega de trei ori.
31 Dar el vorbea mai vehement: Dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi nega. Și toți au spus la fel.
32 ¶ Și au venit într-un loc al cărui nume [era] Ghetsimani; și le-a spus discipolilor săi: Ședeți aici, în timp ce mă voi ruga.
33 Și a luat cu el pe Petru și pe Iacov și pe Ioan; și a început să fie tulburat amarnic și foarte mâhnit.
34 Și le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneți aici și vegheați.
35 Și s-a dus puțin mai înainte și a căzut la pământ și se ruga ca, dacă ar fi posibil, timpul [acesta] să treacă de la el.
36 Și a spus: Abba, Tată, toate îți [sunt] posibile; ia de la mine acest pahar; cu toate acestea, nu ce voiesc eu, ci ce [voiești] tu.
37 Și a venit și i-a găsit dormind și i-a spus lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut veghea o oră?
38 Vegheați și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită. Într-adevăr, duhul[ este] plin de zel, dar carnea fără putere.
39 Și din nou s-a dus deoparte și s-a rugat și a spus aceleași cuvinte.
40 Și când s-a întors, i-a găsit din nou adormiți, (fiindcă ochii le erau îngreunați) și nu știau ce să îi răspundă.
41 Și a venit a treia oară și le-a spus: Dormiți de-acum și odihniți-[vă]; este destul, a sosit timpul; iată, Fiul omului este trădat în mâinile păcătoșilor.
42 Ridicați-vă, să mergem; iată, cel ce mă trădează este aproape.
43 ¶ Și îndată, pe când el încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece și împreună cu el o mulțime mare cu săbii și bâte, de la preoții de seamă și scribi și bătrâni.
44 Și cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe oricare [îl] voi săruta, el este; prindeți-l și duceți-[l ]în siguranță.
45 Și venind, s-a apropiat îndată de el și a spus: Rabi, rabi; și l-a sărutat.
46 Și și-au pus mâinile pe el și l-au prins.
47 Iar unul dintre cei ce stăteau în picioare acolo a scos o sabie și a lovit pe un rob al marelui preot și i-a tăiat urechea.
48 Și Isus a răspuns și le-a zis: Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și bâte, ca să mă luați?
49 Zilnic am fost cu voi în templu învățându-[vă] și nu m-ați prins; totuși, scripturile trebuie să fie împlinite.
50 Și toți l-au părăsit și au fugit.
51 Și un anumit tânăr l-a urmat, având o pânză de in aruncată peste goliciunea [lui]; și cei tineri au pus mâna pe el;
52 Și a lăsat pânza de in și a fugit gol de la ei.
53 ¶ Și l-au dus pe Isus la marele preot; și cu el s-au adunat toți preoții de seamă și bătrânii și scribii.
54 Și Petru l-a urmat de departe, până în curtea palatului marelui preot; și ședea cu servitorii și se încălzea la foc.
55 Și preoții de seamă și tot consiliul căutau mărturie împotriva lui Isus ca să îl ucidă; și nu au găsit pe nimeni.
56 Fiindcă mulți aduceau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile lor nu se potriveau împreună.
57 Și unii s-au sculat și au adus mărturie falsă împotriva lui, spunând:
58 Noi l-am auzit, spunând: Eu voi distruge acest templu făcut de mâini și în trei zile voi construi altul făcut fără mâini.
59 Dar nici așa mărturiile lor nu se potriveau.
60 Și marele preot s-a sculat [în picioare ]în mijloc și l[-]a întrebat pe Isus, spunând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta?
61 Dar [el] tăcea și nu răspundea nimic. Din nou, marele preot l-a întrebat și i-a spus: Ești tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
62 Și Isus a spus: Eu sunt. Și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.
63 Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: Ce nevoie mai avem de alți martori?
64 Ați auzit blasfemia; ce gândiți voi? Și toți l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte.
65 Și unii au început să îl scuipe și să îi acopere fața și să îl bată cu pumnii și să îi spună: Profețește; și servitorii îl loveau cu palmele mâinilor lor.
66 ¶ Și pe când Petru era jos în curtea palatului, a venit una dintre servitoarele marelui preot;
67 Și când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, l-a privit și a spus: Și tu ai fost cu Isus din Nazaret.
68 Dar el a negat, spunând: Nu știu, nici nu înțeleg ce spui tu. Și a ieșit afară în portic; și cocoșul a cântat.
69 Și din nou, o servitoare l-a văzut și a început să le spună celor ce stăteau în picioare acolo: Acesta este [unul] dintre ei.
70 Dar el a negat din nou. Și la puțin timp după aceea, cei ce stăteau acolo în picioare [i-]au spus din nou lui Petru: Într-adevăr, ești [unul] dintre ei; fiindcă ești galileean și vorbirea ta este la fel.
71 Dar a început să blesteme și să jure: Nu îl cunosc pe acest om despre care vorbiți.
72 Și cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și-a amintit cuvântul care i l-a zis Isus: Înainte de a cânta cocoșul de două ori, mă vei nega de trei ori. Și gândindu-se la aceasta, a plâns.