TSK · Proverbe 12:5

Ei vorbesc deșertăciune, fiecare cu aproapele său, ei vorbesc[ cu] buze lingușitoare [și] cu o inimă prefăcută.

Și dacă vine să [mă] vadă, vorbește deșertăciune, inima lui își strânge nelegiuire; [când] iese afară, el spune [aceasta].

Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;

Dorința celor drepți nu [este] decât bună, [dar] așteptarea celor stricați [este] furie.

Gândul la nechibzuință [este] păcat, și batjocoritorul [este] urâciune pentru oameni.

Ierusalime, spală-ți inima de stricăciune, ca să fii salvat. Până când vor găzdui în tine gândurile tale deșarte?

Și fiecare va înșela pe aproapele său și nu va vorbi adevărul; și-au învățat limba să vorbească minciuni [și] se obosesc ca să facă nelegiuire.

¶ Atunci Irod, văzând că fusese batjocorit de magi, s-a înfuriat foarte tare și a trimis și a ucis pe toți copiii de la doi ani în jos, care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, conform timpului pe care îl aflase în amănunțime de la magi.

De aceea nu judecați nimic înainte de vreme, până când vine Domnul, care deopotrivă va scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare va avea laudă de la Dumnezeu.