Fidela / Proverbe / الأصحاح 17
Fidela · الأصحاح 17
1 M ai bine o bucată [de pâine] uscată și liniște cu ea, decât o casă plină de [carnea] sacrificiilor [cu] ceartă.
2 Un servitor înțelept va conduce peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire între frați.
3 Creuzetul [este] pentru argint și cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.
4 Un făptuitor al stricăciunii dă atenție buzelor înșelătoare,[ și] un mincinos deschide urechea la o limbă rea.
5 Oricine batjocorește pe sărac ocărăște pe Făcătorul său,[ și] cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.
6 Copiii copiilor [sunt] coroana bătrânilor și gloria copiilor [sunt] părinții lor.
7 Prostului nu i se potrivește o vorbire aleasă; cu atât mai puțin buze mincinoase unui prinț.
8 Un dar [este] [asemenea] unei pietre prețioase în ochii celui ce îl are; oriîncotro se întoarce, prosperă.
9 Cel ce acoperă o fărădelege[ ]caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni [buni].
10 O mustrare își găsește loc mult mai adânc la un om înțelept, decât o sută de lovituri la un prost.
11 Un [om] care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.
12 Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuința lui.
13 Oricine răsplătește [cu] rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.
14 Începutul certei [este ca] atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăsește cearta înainte să fii amestecat în ea.
15 Cel ce declară drept pe cel stricat și cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi [sunt] urâciune pentru DOMNUL.
16 La ce folosește un preț în mâna unui prost pentru a obține înțelepciune, văzând că [nu are] inimă pentru [aceasta]?
17 Un prieten iubește în toate timpurile, și un frate este născut pentru [timpuri de] restriște.
18 Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.
19 Cel ce iubește cearta iubește fărădelegea, [și] cel ce își înalță poarta caută distrugere.
20 Cel ce are o inimă perversă nu găsește niciun bine, și cel ce are o limbă perversă cade în ticăloșie.
21 Cel ce dă naștere unui prost [face aceasta] spre întristarea lui, și tatăl unui nebun nu are bucurie.
22 O inimă veselă face bine [ca] un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.
23 Un [om] stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecății.
24 Înțelepciune [este] înaintea celui ce are înțelegere, dar ochii unui prost [sunt] [ațintiți] la marginile pământului.
25 Un fiu prost [este ]o mâhnire pentru tatăl său și amărăciune pentru cea care l-a născut.
26 De asemenea să pedepsești pe cel drept nu [este] bine, [nici ]să lovești pe prinți pentru echitate.
27 Cel ce are cunoaștere își cruță cuvintele, [și ]un om al înțelegerii are un duh ales.
28 Chiar un nebun este considerat înțelept când își ține gura, [și] cel ce își închide buzele [ca om] chibzuit.