1 A dunaţi-vă, da, adunaţi-vă, naţiune nedorită;
2 Înainte de a se da hotărârea, [înainte] ca ziua să treacă precum pleava, înainte ca mânia înverşunată a DOMNULUI să vină asupra voastră, înainte ca ziua mâniei DOMNULUI să vină asupra voastră.
3 Căutaţi-l pe DOMNUL, voi toţi cei blânzi ai pământului, care aţi lucrat judecata lui; căutaţi dreptatea, căutaţi blândeţea, poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei DOMNULUI.
4 ¶ Fiindcă Gaza va fi părăsită şi Ascalonul va fi un pustiu, ei vor alunga Asdodul la amiază şi Ecronul va fi dezrădăcinat.
5 Vai locuitorilor ţărmului mării, naţiunea cheretiţilor! Cuvântul DOMNULUI [este] împotriva voastră; Canaane, ţara filistenilor, te voi nimici până nu va mai fi niciun locuitor.
6 Şi ţărmul mării va fi locaşuri [şi] colibe pentru păstori şi staule pentru turme.
7 Şi ţărmul va fi pentru rămăşiţa casei lui Iuda; ei se vor hrăni de acolo; ei se vor culca seara în casele Ascalonului, pentru că DOMNUL Dumnezeul lor îi va cerceta şi [îi] va întoarce din captivitatea lor.
8 ¶ Am auzit ocara Moabului şi dispreţuirile copiilor lui Amon, cu care au ocărât poporul meu şi s-au preamărit peste graniţa lor.
9 De aceea, precum eu trăiesc, spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, negreşit Moabul va fi ca Sodoma şi copiii lui Amon ca Gomora, [locul] înmulţirii urzicilor şi ocnelor de sare şi o pustiire veşnică, restul poporului meu îi va prăda, şi rămăşiţa poporului meu îi va stăpâni.
10 Aceasta vor avea pentru mândria lor, pentru că au ocărât şi [s]-au preamărit împotriva poporului DOMNULUI oştirilor.
11 DOMNUL va fi înfricoşător împotriva lor, pentru că el îi va înfometa pe toţi dumnezeii pământului; şi [oamenii] i se vor închina, fiecare din locul lui, toate insulele păgânilor.
12 ¶ Voi, de asemenea, etiopienilor, [veţi] fi ucişi de sabia mea.
13 Şi el îşi va întinde mâna împotriva nordului şi va distruge Asiria; şi va face Ninive o pustietate [şi] uscat ca o sălbăticie.
14 Şi turme se vor culca în mijlocul ei, toate animalele naţiunilor: şi cormoranul şi cocostârcul vor cuibări pe capitelurile stâlpilor ei; vocea [lor] va cânta la ferestre; pustiirea [va fi] pe praguri, pentru că el va dezgoli lucrarea de cedru.
15 Aceasta [este] cetatea care se bucură, care a trăit fără grijă, care a spus în inima ei: Eu [sunt] şi nu este niciuna în afară de mine; cum a devenit ea o pustietate, un loc în care animalele să se culce! Fiecare ce trece pe lângă ea va şuiera [şi] va face semn cu mână.