TSK · Iov 20:2

[Dacă] încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?

Am auzit mustrarea ocării mele și duhul înțelegerii mele mă face să răspund.

Și am spus în graba mea: Sunt stârpit dinaintea ochilor tăi, totuși ai auzit vocea cererilor mele când am strigat către tine.

Am spus în graba mea: Toți oamenii [sunt] mincinoși.

Vezi tu pe un om pripit în vorbele lui? [Este] mai multă speranță pentru un prost decât pentru el.

Atunci am spus: Nu voi aminti despre el, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Dar [cuvântul lui ]a fost în inima mea ca un foc arzând, închis în oasele mele, și am obosit purtându-l și nu mai puteam.

Fiindcă le aduc mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu conform cunoașterii.