TSK · Iacob 1:10

căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

Omul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe cîmp.

Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt. ,Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.

Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s'ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngîmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.

Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,