TSK · Psalmi 89:2

Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să -I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?

n'au vrut să asculte, şi au dat uitării minunile pe cari le făcusei pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul; şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mînie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit,

Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.

(Către mai marele cîntăreţilor. Cîntarea fiilor lui Core.) Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).

Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.

Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

spre lauda slavei harului Său, pe care ni l -a dat în Prea Iubitul Lui.