TSK · Iov 21:18

Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trînteşti la pămînt pe vrăjmaşii Tăi; Îţi deslănţuieşti mînia, Şi ea -i mistuie ca pe o trestie.

Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.

Să fie ca pleava luată de vînt, şi să -i gonească îngerul Domnului!

Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi la suflarea vîntului, ca ţărîna luată de vîrtej.

De abia sînt sădiţi, deabia sînt sămănaţi, de abia li s'a înrădăcinat tulpina în pămînt: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vîrtej îi ia ca pe nişte paie.

De aceea, îi voi risipi, ca pleava luată de vîntul pustiei.

Căci vor fi ca nişte mănunchiuri de spini încîlciţi, şi tocmai cînd vor fi beţi de vinul lor, vor fi mistuiţi de foc, ca o mirişte de tot uscată.