TSK · Iov 6:11

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii?

Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea. -

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,