TSK · Evrei 3:12

De aceea ei îi spun lui Dumnezeu: Pleacă de la noi, căci nu dorim cunoașterea căilor tale.

Pentru că am ținut căile DOMNULUI și nu m-am abătut cu stricăciune de la Dumnezeul meu.

Făcând fărădelege şi minţind împotriva DOMNULUI şi îndepărtându-ne de Dumnezeul nostru, vorbind asuprire şi răzvrătire, concepând şi rostind din inimă cuvintele minciunii.

În acel timp ei vor numi Ierusalimul tronul DOMNULUI; și toate națiunile se vor aduna la el, pentru numele DOMNULUI, la Ierusalim; și nu vor mai umbla după închipuirea inimii lor rele.

Totuși ei nu au ascultat de[ mine], nici nu și-au plecat urechea, ci fiecare a umblat în închipuirea inimii lui rele; de aceea voi aduce asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe care [li] le-am poruncit să le facă; dar nu [le]-au făcut.

¶ Astfel spune DOMNUL: Blestemat [fie ]omul care se încrede în om și [care ]își face carnea braț al său și a cărui inimă se depărtează de DOMNUL.

Dar ei au spus: Nu este speranță; ci noi vom umbla după propriile noastre planuri și vom face fiecare [după] închipuirea inimii lui rele.

Începutul cuvântului DOMNULUI prin Osea. Şi DOMNUL ia spus lui Osea: Du-te, ia-ţi o soţie a curviilor şi copii ai curviilor; fiindcă ţara a curvit mult, [depărtându-se] de DOMNUL.

Și Isus a răspuns și le-a zis: Luați seama să nu vă înșele cineva.

Dar luați seama la voi înșivă; fiindcă vă vor preda consiliilor; și veți fi bătuți în sinagogi; și veți fi aduși înaintea guvernatorilor și a împăraților din cauza mea, pentru mărturie împotriva lor.

Luați bine seama, vegheați și rugați-vă; fiindcă nu știți când este timpul.

Căci dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile naturale, [fii atent] ca nu cumva să nu te cruțe nici pe tine.

Fiindcă ei înșiși au vestit despre noi ce fel de intrare am avut la voi și cum v-ați întors la Dumnezeu de la idoli, pentru a servi Dumnezeului viu și adevărat,

De aceea m-am mâhnit pe această generație și am spus: Ei totdeauna se rătăcesc în inima[ lor] și nu au cunoscut căile mele.

Veghind, ca nu cumva cineva să fie lipsit de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva, răsărind vreo rădăcină de amărăciune, să [vă] tulbure și prin aceasta mulți să fie întinați;